Noi, ca și adulți suntem responsabili de armonia din familie, de trăirea vieții cu entuziasm și bucurie, cu fericire pentru noi și pentru copiii noștri.
E frumos când vii acasă, te întâmpină copilul în prag cu un zambet larg și cu povestea zilei rezultată din experiențele lui, când soția/soțul trăiesc într-o atmosferă de iubire, prietenie și parteneriat.
Dar ce faci când nu ai toate astea și mai ai în jurul tău și un copil mic? Ce faci când ai parte de agresivitate verbală și/sau fizică alături de partenerul tău? Cum reușești să-ti ferești copilul de toate astea și cum reușesti tu, ca ființă pe pămaâtul ăsta, să-ți aduni puterea și să mergi mai departe?
Din păcate copiii sunt martori la certurile părinților, la lovituri chiar dacă nu sunt îndreptate spre ei, la obiecte care zboară dintr-o parte în alta prin casă în timpul discuțiilor aprinse, la neputința mamei, la plânsul și supărarea ei.
Pentru dezvoltarea copiilor toate aceste evenimente sunt marcante. Softul lui mental si trăirile lui de spaimă, neputință, frică, nesiguranță se înmagazinează. Un copil care a trăit într-un astfel de mediu va avea o suferință interioară permanentă chiar și după ce devine adult și își face propria familie.
Acum cateva zile am fost martoră involuntar la un moment de agresivitate între doi tineri părinți (în jur de 30 de ani). Cuvinte grele, țipete, poliție, agresivitate fizică, obiecte aruncate dintr-o parte în alta....și un copil de 2 ani și jumatate. Vă puteți imagina ce era acolo? A durat vreo 2h toata cearta lor.
În tot acest timp îmi strângeam copilul în brațe, îmi înghițeam lacrimile și mă bucuram pentru tot ceea ce am. În fața acestui fapt nu mai avea nici o importanță că soțul venise târziu de la lucru, că eram obosită, că peste zi nu mi-au ieșit toate activitățile așa cum îmi propusesem. Aspectele cu adevărat importante în acel moment erau altele: armonia familiei mele, iubirea dintre noi și grija pe care o avem unul față de celălalt.
Îmi doresc să reușesc să apreciez în fiecare clipă atmosfera asta de familie, dar devenim cu adevărat conștienți de ea în momentele în care vedem exemple contrare.
Tu, ca și mamă, care trăiești într-un mediu ca al meu, bucură-te și țipă de fericire în fiecare clipă.
Tu, ca și mamă, care trăiești într-un mediu neplăcut pentru tine și pentru copilul tău luptă să schimbi ceva. Poate pe el ai șanse minime să-l schimbi, dar viitorul tău și al copilului tău sigur îl poți decide.
Nu accepta să-ți distrugă stima de sine și încrederea în tine, nu te uita la bunurile materiale pe care le aveți împreună, nu te agăța de amintirile din trecut, nu te gandi caaveti un copil impreuna si de dragul lui suporti, uite-te la prezent și decide pentru viitor.
Viața ta și a copilului tău este cel mai de preț dar pe care le ai, tu si ființa micuță de lângă tine meritați ceva mai bun.
Găsește-ți puterea și luptă pentru binele tău, dacă ție îți e bine si ești fericită, cu siguranță și copilului tău îi va fi bine!
Uite-te în jurul tău la femeile care au avut puterea asta, care și-au luat viața în piept, au divorțat, au plecat la părinți, prieteni până și-au găsit un sens și acum trăiesc în alte relații fericite, și ele, dar și copilul de lângă ele.
Și uite-te și la femeile care și-au acceptat soarta, care au acceptat fiecare clipă de agresivitate verbală și fizică, fiecare moment de neliniște, le vezi cum sunt acum? Tot nefericite! Dar acum zic că e prea târziu, copilul e mare, poate e deja plecat de acasă, unde să se mai ducă și ce să mai facă?!
Nu-ți dau sfaturi, am trăit doar adiacent într-un mediu agresiv, părinții și soțul sunt armonia mea, dar am exemple clare din ambele cazuri: femei care au luptat pentru o viață bună și femei care își duc viața și acum după 20 de ani în aceeași amărăciune numită familie.
Tu decizi viitorul tău și al copilului tău, astăzi, clipa următoare poate fi prea târzie!
