Ioan la 1 an

Astazi este ziua micului Ioan, este prima lui aniversare, 1 an!
Omulețul nostru blând si cald si pupacios si calm si iubitor are deja 1 an. Zic deja pentru ca timpul parca a zburat.

Azi, la 1 an,  Ioan ne uimește cu felul lui de a fi, cu bunătatea pe care o percepem si cu starea de liniște. Deseori am spus ca Ioan e balsamul sufletului meu si asa cred. Ne-a ales pe noi, familia lui, sa ne învețe despre bunătate si despre iubire.

Amintiri de Pasti din copilarie

Pentru mine sărbătorile reprezintă un prilej de a se aduna familia la un loc. Cele mai frumoase momente sunt acelea cand suntem impreuna, cand ne împărtășim gânduri, planuri, cand ne bucurăm unii de alții. Înaintând in viața, încep sa dispară oamenii dragi, se duc spre o lume mai buna sau îsi stabilesc alte priorități si nu mai sunt alături, de aceea e important sa ne bucurăm de fiecare clipa, fiecare sărbătoare, fiecare an asa cum e. Următorul s-ar putea sa fie diferit, nu putem defini acest curând "diferit", poate mai bine, poate vom fi mai mulți sau mai putini.

Maine are loc sărbătoarea pascala si asta ma duce cu gândul la anii din copilărie, mai exact pe la vreo 10-12 ani.
Eram in fata blocului o gasca faina de copii, ne jucam cu mingea, ne jucam țiglele, baseball, elastic, țara-țara vrem ostași, ascunselea....de toate. Eram aceeași mai mereu, fete si băieți la un loc, apropiați de vârsta.

Aler Gand la padure - Resita Trail (25km)

Duminica a fost Aler Gând la pădure, un eveniment organizat de Resita Trail. Fiind asa aproape de Lugoj, nu am ratat ocazia de a fi acolo cu mic cu mare.
La 8 am plecat din Lugoj cu Ioan, Paul si Alex, iar din VVD le -am luat pe Ralu, Bobo si Maria. Eram ca in excursie😊Mașina plină de adulti si copii, carucior, trotineta, rucsaci, fructe...aveam de toate pentru toti.

Campioana noastra dupa Cursa copiilor

Gradina noastra - proiect educativ I (video)

Eu am crescut la bloc, aproape de munți și dealuri, de lanuri de grâu și straturi de cartofi. Nu am avut curte unde sa cresc găini, gâște sau alte orătănii, nu am avut grădină în care să ne punem de-ale gurii. O vreme le-am avut de la bunici, dar nu m-am implicat in săpat, semănat. Eu eram acolo doar la partea de cules a roadelor sau la degustat.

Așa că, ne-am gândit ce-ar fi dacă am face o grădină mică, în care să punem câteva legume? Ar fi interesant și pentru noi, dar mai ales pentru copii. De la gând la fapte a fost doar un mic pas, sâmbătă am acționat împreună cu Ioan și Maria.

Primăvara, bine ai venit!

Îmi place primăvara și o aștept în fiecare an cu tot ce aduce ea: natura care prinde culoare, cu aer cald, cu miresme proaspete, cu ghețuri care se topesc si fac apele învolburate si cascadele spectaculoase, cu haine lejere pe noi, cu energie, cu mult soare, cu zile lungi si nopți scurte.

Primăvara ma inspira, ma umple de energia de a sta si mai mult afara cu copiii, de dorința de a cutreiera munții, de a alerga, de a face planuri de vacanța. Abia aștept nopțile la cort cu amândoi copiii, diminețile cu roua proaspăta cand ne afundăm picioarele in iarba grasa.

Program de mama cu copii mici

De mai bine de o luna am descoperit un program care ma împlinește din multe puncte de vedere.
Ca părinte, ca mama care sta cu copiii ei 24h, dar si cu ajutor la nevoie, am simțit ca timpul nu e suficient. Timpul pentru mine si cu mine. Peste zi, copiii ma vroiau aproape, nu puteam citi, nu-mi putea face task-urile din proiecte, mergeam peste tot cu ei acolo unde aveam treaba si era si este ok, dar pana la un punct. Sunt anumite activități pentru care am nevoie de liniște, de concentrare, sa nu ma întrerupă vreun prunc, vreun chiot, sa nu tragă de pantalonii mei nimeni.

Paradisul copiilor

Zilele astea traiesc intr-un paradis al copiilor. Totul functioneaza atat de perfect si de normal, incat ma intreb ce am facut deosebit in perioada aceasta. Poate ca s-au sedimentat ultimele luni de informatie, poate ca s-au obisnuit copiii unul cu celalalt, poate eu vad totul cu o alta privire, dar cert este ca sunt extraordinari in tot ceea ce fac.

Bebelusul meu e cel mai fericit - Dr. Harvey Karp

Cand am aflat ca sunt însărcinată cu Maria, m-a cuprins un mix de sentimente. Pe de o parte erau fericirea si entuziasmul, pentru ca o sâmânța mică se făcea mare in interiorul meu si, pe de alta parte, erau teama si îngrijorarea cu privire la reușită mea in rolul de mama.

Începusem sa discut cu mame din jurul meu, sa citesc pe bloguri, site-uri specializate de pe internet, dar parca lipsea ceva. Fiecare își spunea propria situație prin care a trecut cu copiii, dar ma gândeam ca e posibil ca la mine sa nu meargă. Îmi doream un sfat si o părere avizata, de către specialiști, la fiecare întrebare pe care o aveam.
Așa am început sa caut cărți care dezbăteau diverse teme, in funcție de îngrijorările mele.

Cartea despre care vreau sa scriu azi mi-a recomandat-o Alina Nicorici, mama a doua băieți minunați. Cartea se numește "Bebelușul meu e cel mai fericit", scrisă de Dr. Harvey Karp.

La sănius cu copiii

Fiind la părinții mei la Zărnești, am profitat sa ieșim la zăpada. Si unde altundeva, dacă nu in Sughina, acolo unde mergeam si eu cand eram copil.

Am echipat copiii potrivit pentru zăpada, am luat sania, părinții mei si am pornit.

Maria a fost grijulie si protectivă cu Ioan, tinandu-l in brate pana am ajuns.

Dimineți de poveste

De vreo câțiva ani, mai exact de aproximativ 3, tânjesc după o noapte lunga, în care sa simt ca dorm suficient, ca atunci cand ma trezesc o sa-mi doresc sa sar din pat si sa nu mai lenevesc încă 5 minute, ca nu îmi da nimeni deșteptarea, ca ma afund între perne si îmi ascund fata de lumina zilei.

Cred ca mai am de așteptat încă vreo 2-3ani pana sa am parte de tot ce am scris mai sus. Dar pana atunci, ma delectez cu dimineți frumoase, de poveste.

Unde era Ioan?!

Azi discutam cu Maria în timp ce trebăluiam amândouă prin bucătărie, ea fiind ajutorul meu.
- Măi, Mari, când erai tu așa mică cum e Ioan, mama s-a întors la lucru. Tu rămâneai cu Geno, până veneam eu. Si Geno iti dadea sa mananci, apoi venea si Ralu la tine si apoi venea mama.
- Și Dundu (adică Ioan - așa îi mai zicem noi) unde era?
- Păi, atunci el nu era. Erai numai tu copilul nostru.
- Da, el unde era, mama?
- El nu era, puiule.
- Da', unde era? (pe un ton apasat)
- Pe el încă nu-l născuse mama. El era un îngeraș care aștepta să vină alături de noi.
- Și cum a apărut el?

(Acum e acum...ta..na.na.na.. - melodia aia de la pantera roz. :))

- Mama și tata s-au iubit așa mult încât din iubirea lor ai apărut tu, Mari. Apoi tot din iubirea asta mare a apărut și Dundu.
- Aha, am înțeles.
- Mai, ții tu minte când mama avea burtica mare și acolo era Ioan bebe mic?
- Da, mama, știu.

Deocamdată a rămas așa, asta a fost discuția, dar am realizat 2 chestiuni:
- Mi-am dat seama în acest moment că ea nu conștientizează că a fost o perioadă în care ea era unicul copil și apoi a apărut și Ioan.
- Este necesar să-mi fac "temele" pentru corpul omenesc și cum apărem pe lume. După cum o știu pe Maria va relua subiectul cât de curând.

Copilul din noi

Suntem in 31 Decembrie, ultima zi din anul 2015. Îmi vin in minte multe întâmplări de anul acesta, dar cel mai mult gândul meu se îndreaptă spre copii, spre copiii mei si spre copilul din mine.

Craciunul - familie si bucurie

Este Craciunul, o sarbatoare a bucuriei, a familiei, a cautarii linistei sufletesti. De cand ne-am conturat ca familie petrecem ajunul Craciunului impreuna, copii, bunici, parinti. Facem schimb de cadouri, gustam din bucatele pregatite si savuram carnatii de casa cu hrean. Apoi zilele urmatoare ii vizitam pe cei dragi , mai apropiati si mai indepartati.

De cand sunt copiii pe lume traim mai intens frumusetea acestei sarbatori. Curiozitatea si surprinderea lor cu privire la lucrurile cu care noi suntem obisnuiti ne fac sa vedem altfel viata. Fascinatia luminilor din brad, impodobirea lui, cadourile de sub brad, bucatele de pe masa, discutiile despre biserica si semnificatia acestor zile, toate astea ne conecteaza la lumea frumoasa de copil si la trairea vietii cu intensitate.

2 ani fără televizor

Televizorul a făcut parte din viața noastră, l-am avut în casă, ne uitam la știri, la emisiuni diverse, la documentare, la filme.
În momentul în care ne-am mutat, televizorul nici nu era pe listele noastre. Erau atât de multe lucruri de luat, atâtea costuri, încât nici nu ne gândeam la el.

Chemarea muntelui

"Chemarea muntelui" este un eveniment organizat de Clubul de Turism Concordia Lugoj care dorește să marcheze Ziua Internaționala a Muntelui.

Chiar dacă această zi de sărbătorește pe 11 decembrie, noi am ales să avem 3 zile de sărbătoare începând chiar de azi.

Nostalgia alergarii de dimineata

Uneori, prea rar comparativ cu cât mi-aș dori, reușesc să ies la alergat dimineața. Copiii dorm, ziua se îngână cu noaptea, lumea abia începe să mișune pe străzi, câinii sunt puțini și stau ascunși, pescarii deja sunt pe mal.

De fiecare dată când ies la orele astea matinale la alergat îmi amintesc de liceu și de înviorarea pe care o făceam. La 6 dimineața deșteptareeeea, plantonul intra și ne dădea trezirea. Uneori era mai blândă, alteori mai dură de își auzea vrute și nevrute. Câteodată plantonul ăsta venea înainte să sune goarna și atunci iar ne roțăiam la ea că ne-a trezit prea devreme. Cert e că vroiam să dormim, mai mult, dar ziua noastră își avea startul tot timpul la 6 dimineața.

Platoul adunarilor noastre

Mama de la Ioan

Măi, când copilul acesta zice "ma-ma" îmi vine să-l mănânc.

Initiativa in educatie: Serile inEDU

Zilele trecute mi-a atras atenția mesajul următor: "Dacă îți faci planuri pentru un an, cultivă orez, dacă îți faci planuri pentru zece ani, cultivă copaci, dacă îți faci planuri pentru o viață educă oameni" (Confucius) și nu am putut rămâne indiferentă.
În perioada asta mă gândesc mai mult decât oricând ce amprentă las eu pe copiii mei în fiecare zi, ce i-am învațat azi, ce nu am gestionat bine, ce aș fi putut face diferit, i-am făcut fericiți, am râs, ne-am îmbrățișat, ne-am iubit destul cât să avem rezervorul plin?! Așa că mesajul acesta a venit exact în momentul meu de interiorizare a zilei și imediat am zis că merg să văd despre ce e vorba.

Gunoaiele si catalizatorul

Zilele trecute mă plimbam cu Ioan pe malul Timișului în Lugoj. Trebuia să plecăm cu mașina, dar mai avea un pic și adormea, așa că l-am ținut în Boba până a trecut de partea lui Mos Ene.

Venind spre mașină, văd pe mal 4 tineri, 2 băieți și 2 fete, care au stat la pescuit și își strângeau lucrurile.

Îi văd că se descotoresc de niște obiecte nefolositoare, mai exact de gunoaiele lor, aruncându-le în iarbă. Nu mă pot abține și începe discuția.

Weekend cu MPC si primul dinte

Am avut un sfârșit de săptămâna plăcut, cu adrenalină, emoții și bucurii. Ne-am reunit cu toții în Zărnești, acolo unde se pregăteau ultimele detalii pentru Maraton Piatra Craiului.