Maria si pulica....

Eram doar eu cu Maria, ne facusem dusul de seara si eram deja in pat.

Maria catre mine:
- Mama, pulica!
- (Ma bufneste rasul dar ma abtin) Ce anume Maria?
- Pulica, mama! Unde e pulica?
- Hai sa o cautam! Nu stiu ce e pulica. (In sinea mea radeam de ma prapadeam, dar fata de ea, doar zambeam)

Peste 1 min revine Maria catre mine.
- Mama, uite pulica!

Pulica = Paturica :) :) :)

Great, deschidem un dictionar pentru necunoscatoarea de mama!

În parc precum leii...

De câte ori ies cu Maria în parc, de atâtea ori simt că mă transform într o leoaică ce vrea să-si apere puiul.

3 ţigănuşi copii la locul de joacă. Maria a vrut să ne oprim la pietre. Ţigănuşii aveau fiecare pahare de plastic pe care le umpleau cu pietre, apoi le vărsau, iarăşi le umpleau şi le vărsau. Maria se uita cu jind la ei, vroia şi ea un recipient. Am plecat fără nimic de acasă, mergeam la uţa şi nu la nisip-pietre. La un moment dat ţigănuşul îi dă paharul lui şi se joacă altceva. Maria îl ia bucuroasă şi începe să se joace cu el. Vine sora ţigănuşului, mai mare cu vreun 1an şi îi ia paharul agresiv din mâna Mariei care se uita contrariată la ea si mârâie. Îsi ridică mânuţele în aer şi parcă o întreaba de ce face asta. Ea se apropie de Maria şi zbang....un pumn în stomac, ţigănuşul mic vine şi o împinge de cade jos.
Toate astea s-au petrecut la 1-2m de mine, în 10-15 sec. Nu am putut interveni astfel încât să evit asta.

Am luat-o pe Maria şi ne-am îndepărtat. Ţigănuşii şi-au continuat atacul asupra unei alte fetiţe, o trăgeau de păr, efectiv au târât-o prin locul de joacă de păr. Mama ei era la 20m pe o bancă într-o discuţie. A venit şi a recuperat copila care urla.

Ultima experienţă s-a petrecut ieri seară.
Am plecat de acasă în parc, i-am zis că mergem la uţa. Abia aştepta, m-a alergat pe bune până în parc. Uţa mamaaa, uţa..
Am ajuns în zona parcului, a remarcat unde vrea să ajungă, mi-a dat drumul la mână şi fugaaaa direct pe tobogan. Ăsta este uţa pentru ea. A urcat pe scari, a coborat pe tobogan, s-a dat in zona copiilor mai mici, a vrut şi la cei mari. Urca singură, cobora singură prin alunecare, era foarte fericită. La coborare o aşteptam, o pupam şi o aruncam în sus de bucurie. Ador să-i văd zâmbetul ăla unic şi fericit cu dinţi perfecţi.

Au mai venit şi alti copii, s-au uitat timid la noi, apoi au început să urce şi ei pe acelaşi tobogan pe care se dădea şi Maria. Se făcuse un circuit foarte fain de copii, unii sus la alunecare, alţii în urcare şi ceilalţi alergau spre scara de urcare înapoi.
La un moment s-a creat coadă la urcare, Maria era cea mai mică dintre ei. Urca singură dar fiecare pas îi lua mai mult decât celorlalţi. Se tot uita în spate, vedea că vine cineva după ea şi atunci se grăbea, dar se împiedica. Ceilalţi copii nu aveau răbdare. Ajunsă sus pe tobogan, s-a asezat să se dea şi următorul baieţel şi-a dat drumul imediat după ea, aşa că s-au întâlnit pe la mijlocul lui. El a venit cu picioarele direct în spatele ei. L-am vazut târziu, am pus mâna pe el, dar piciorul lui era deja lipit de spatele ei mic.

Tatăl era aproape, se uita la ce se întampla. A luat atitudine rapid şi au plecat spre casa, se ruga de el deja de vreo 5 minute.
Am luat-o şi eu pe Maria şi am plecat spre zona de trambuline şi biciclete.


Din experienţele astea îmi vine să nu-mi mai duc copilul în parc, nu în zona asta unde mi se pare ca părinţii sunt defecţi. Sau poate eu sunt defectă şi asta e lumea normală.

Ca părinte, îmi doresc să-mi feresc copilul de astfel de imagini şi experienţe. Cred că sunt copii civilizaţi, care îi respectă pe cei din jurul lor şi sunt părinţi care îşi urmăresc copilul şi îl educa în fiecare moment: parc, şcoală, stradă, acasă, grădiniţă, etc.

Leoaica din mine iese de fiecare data când sunt martoră la astfel de situaţii!

Cu gândul la mare....

Mare….visez la tine de multe zile, acum mai intens ca altădată. Abia aştept să-mi fluture părul în vântul tău, apa rece să-mi facă pielea de găină şi să-mi tremure corpul de răcoare, pietrele, nisipul şi scoicile sparte de pe plajă să-mi gâdile tălpile picioarelor, aerul tău unic să-mi pătrundă în fiecare por al corpului.

 Anul ăsta va fi special. Pentru că nu mai sunt doar noi doi, acum suntem 3. Si pe lângă faptul că suntem 3, pentru Maria va fi prima ieşire la mare, va face prima dată cunoştinţă cu tine. Sunt curioasă să o văd cum se bucură, să-i văd dinţii ăia frumoşi şi perfecţi când râde că te vede, să văd cum îşi retrage uşor picioruşul grăsun că simte apa rece, cum studiază fiecare piatră de pe plajă de parcă se face arheolog.

Mare…păzea că venim….şi o să ne bucurăm de fiecare clipă lângă tine. Şi o să râdem şi o să glumim, şi o să dormim pe plajă, şi o să ne răcorim, şi o să furăm căldura prin razele soarelui, şi o să ne relaxăm şi …Doamne…cât o să mai profitam de zilele astea mult aşteptate.

Până atunci, ne aşteaptă pregătirea bagajului. Cortul e în maşină, hamacul şi izolirele la fel. Mai avem de pus hainele noastre şi ceva de mâncare pentru drum şi eventual de ronţăit acolo.

Aştept cu nerăbdare să sune ceasul de dimineaţă şi să mă gândesc că după-amiaza respir aerul inconfudabil al mării!

Despre ea, Maria

Mă uit la ea în fiecare zi, mă minunez în fiecare clipă cât poate să fie de frumoasă.

Ochii ei cristalini, limpezi şi calzi, părul ei fin şi blond ca spicele de grâu, mânuţele ei cărnoase şi grăsune de-ţi vine să la mănânci în fiecare clipă, picioruşele ei durdulii care nu stau o clipă, vocea ei caldă care îmi spune "mama...titi" ...ea este Maria, fetiţa noastră.

Mă uit la ea şi nu mă satur, îmi place să o privesc cum se joaca, cum "munceşte" ea la nivel ei, cum mă ajută fără să o întreb dacă vrea să facă asta, cum se implica în orice fie că ştie fie că nu ştie.

Ea îmi da lecţii de viaţă în fiecare zi, ea deschide calea de comunicare către oameni fără ca alţii să o întrebe ceva, ea ştie să se facă plăcută, îi place să ne simţim bine, noi toţi din jurul ei.

Ea este perfectă pentru noi, probabil asa simte fiecare părinte legat de copilul său.

Când te-ai uitat şi ţi-ai studiat copilul ultima dată? În fiecare moment, aşa-i?

Sfaturi de la babele de pe strada pentru imbracatul bebelusului

"-Vai, doamna, nu i-ati pus caciula pe cap?!"
"- Nu ii e frig fara geaca?!"
" - Il trage curentul, puneti-i caciula!'
"- Ai plecat cu copilul fara papuci?"
"- Maria, fie vant, fie ploaie, tot fara papuci esti!"
" - Acum in octombrie o tineti fara caciula?!"

De cate ori ies afara cu Maria, intalnesc cel putin o persoana care imi sugereaza sa o mai imbrac ca poate ii e frig. Ba caciula, ba papucii, ba geaca....de fiecare data se gaseste ceva.
Sunt de parere ca fiecare mama stie si simte cum sa-l imbrace pe cel mic.
Noi am ales spentru Maria haine similare cu ale noastre: daca ies in rochie afara, atunci sigur nu-i e nici ei frig in rochie, daca imi pun un polar pe mine, atunci ii dau si ei, daca imi iau geaca...doar nu o las pe ea doar in polar.
Cu toate astea, de fiecare data am primit remarci ca tinem copilul prea dezbracat.
In toiul verii, la temperaturi de 38-40 de grade, o tineam doar in body. Nici asa nu era bine pentru unii....

Nu-mi pasa de ceea ce zic ceilalti, dar ma deranjeaza la culme cand aud sfaturile babelor care parca nu au altceva de facut. Fiecare sa-si vada de viata lui si daca cer sfaturi, atunci sa le dea.
Oricine trece pe langa noi, se crede apt sa sugereze cate ceva. Stiu ca nu e cu rea intentie, dar mai lasati in seama noastra deciziile.
Suntem oameni maturi, am crescut mari, suntem educati si stim sa alegem si pentru copilul nostru tot ce-i mai bun.

Primul piși la oliță

Ieri (29 Oct) a fost o zi importantă pentru Maria și pentru noi ca părinți.

Ne-am trezit de dimineață, ne-am "viermuit" prin pat în stilul nostru caracteristic și la un moment dat m-am gândit să o pun pe oliță pe Maria.

Cu copilul in brațe, am mers la baie, am luat olița, jos cu pampersul de la fund și....Și parcă Maria deja știa ce trebuie să facă odată ce a ajuns cu fundul pe ea.

Oficial am făcut primul pipi la oliță!!!

Poate e banal pentru unii, însă pentru un pitic de 7 luni și 1 săptămână este fantastic.

Așa că suntem foarte fericiți și vom fi perseverenți în utilizarea oliței.

Ne dorim să ajungem să renunțăm la pampersi din mai multe motive:
- nu-i fain să stai cu fundul acoperit și să cari greutate în plus după tine - la greutatea de 9kg câteva grame în plus conteaza
- e mai simplu și ușor să folosim olița - la asta va trebui să ajungem în viitorul apropiat așa că ne acomodam de acum
- banii dați pe pampersi i-am putea folosi în alte scopuri destinate tot Mariei - sunt aprox 2 pachete mari pe lună ceea ce înseamnă vreo 150 ron - nu-i fantastic de mult, dar putem face altele (spre ex: cursuri de înot, etc)

Maria la 5 luni

Acum 2 zile Maria a făcut 5 luni. Mă uimeşte cu fiecare zi care trece. Mă minunez în fiecare moment de cât de mult a evoluat. Fiecare zi este unică în felul ei, în fiecare zi descoperim ceva nou.

Astăzi am rămas uimită să văd că de pe burtică reuşeşte să se ridice în fund sprijintă de mâini.

Dacă la început toată lumea îmi spunea că timpul va trece repede, acum constat si eu cât este de adevărat.

Mă uit la ea şi ....mă uit....mă minunez...mă bucur!

În spital a doua zi de la naştere

În maternitate

Acasă la 5 luni 

5 luni + somn de voie

La mulţi ani, Maria, iubita mea dragă!

La mulţi ani, Maria draga noastră!

Ador florile de floarea-soarelui, dar pe tine te iubesc din tot sufletul, piticot!

În loc de "Bună dimineaţa"

Este ora 6 dimineaţa. Soarele încă nu şi-a împrăştiat razele în cameră. Lângă patul cel mare este un patuţ cu o mogâldeaţă care doarme.

Aseară te-ai pus la somn târziu. Ai stat la poveşti cu soţul tău, aţi făcut planuri pentru viitor, ai strâns haine de prin casă, ai făcut mâncare, spălat vase sau ai citit o carte. Azi-noapte te-ai trezit cel puţin o dată să-ţi alăptezi copilul.

Dimineaţa te surprinde din nou.

Dormi profund sau poate chiar visezi...eşti relaxată. Atmosfera în cameră e placută, răcoarea dimineţii îşi spune cuvântul în sfârşit şi în apartamentul încins, aşa că te poţi odihni foarte bine.

Mogâldeaţa începe să se mişte. O auzi şi speri să se liniştească. Îţi este somn....Ai vrea să mai dormi.

Pfhuuu....S-a liniştit. Aţipeşti din nou.

Mogâldeaţa intră în acţiune iarăşi. Se întoarce cu capul într-o parte, apoi în cealaltă parte, îşi suge degeţelul...parcă nici o poziţie nu-i mai place.
Te uiţi la ceas. Este ora 6. S-ar putea să-i fie foame, dar au mai fost şi alte dimineţi când dormea până la 7.
Speri din nou să se liniştească.

Te întorci şi te uiţi la ea. O vezi prin plasa de la pătuţ. S-a liniştit.....pentru câteva minute doar.

Te ridici uşor din pat cu ochii pe jumătate închişi.
O iei din pătuţ şi o aşezi la sân să mănânce. Şi ea are ochii închişi.
Te simte, ştie că este în siguranţă şi deschide ochişorii. Îi închide la loc, îi este somn.
Îi deschide din nou. Tu în continuare îţi ţii ochii semideschişi, o priveşti printre gene.

Ea te vede, din ce în ce mai bine, te focalizează cu privirea naturală şi odihnită de dimineaţă.
Te uiţi la ea, ea la tine. Te despart 30-40cm de faţa ei drăgălaşă.
O săruţi uşor pe frunte.
Se uită la tine şi îţi zâmbeşte....Zâmbet pur şi inocent de copil.
Este multumită că e lângă tine. Nu vrea să mănânce. Doar te priveşte....te studiază...atent....şi-ţi zâmbeşte.

Mai devreme îţi era somn....acum nu mai ştii ce este somnul...te uiţi la minunăţia din faţa ta şi profiţi de momentul ăsta unic.

Zâmbetul de copil.....unic şi de nedescris în cuvinte....

Cum altfel îti poţi începe ziua mai frumos dacă nu cu zâmbetul propriului tău copil?!

Cuntu - prima iesire cu Maria

De 2 weekend-uri ne gandim sa iesim la munte, dar celelalte planuri ne-au determinat sa amanam momentul pentru sfarsitul de saptamana 20-21 Aprilie.

Locatia aleasa a fost Cuntu din mai multe motive:
1. vremea se anunta excelenta de drumetie, iar altitudinea la Cuntu este numai buna sa o introducem si pe Maria in lumea munteluui
2. traseul este usor pentru reinceperea miscarii si aici ma refer la mine
3. sus este zapada suficienta pentru Razvi sa se poata da cu schiurile cateva ture
4. la Cuntu este chiar Calin de serviciu

Asa ca dimineata, dupa somnul de frumusete, inccepem sa ne facem bagajele.
Pentru noi e simplu, stim deja ce ne trebuie cu noi, iar pentru Maria e la fel de simplu: multi pampersi, haine de schimb si mancarea, care este deja inclusa:)

Pornim de la Lugoj destul de tarziu, in jur de 12, insa nu ne facem griji, avem timp suficient.
Ne oprim in Caransebes, unde ne facem plinul cu mere pentru noi si pentru Calin, si in jur de ora 14 suntem in Jigoria.

Pana aici Maria s-a prezentat excelent, a dormit, a studiat masina si bineinteles a mancat. De obicei Maria doarme sau mananca, iar cand sta treaza e foarte atenta la ceea ce o inconjoara, atat cat poate percepe ea. 
"Transportul" ei am ales sa-l facem in wrap, dat fiind faptul ca asa am plimbat-o pana acum si stim ca e ok si pentru noi si pentru ea.

Lasam masina si la intrarea in padure ne intampina primele semne de primavara: ghiocei si branduse.

    Fiecare cu "echipamentul" lui:)

Ne amintim de excursia noastra de anul trecut cand am pornit din Jigoria pana la Herculane, in care drumul nostru a fost presarat de covoare de branduse. Pana atunci nu vazusem atatea si atatea branduse la un loc.

In jurului orei 15.15 suntem la Cuntu. Pe Calin il gasim bucurandu-se de noua lui "jucarie" - o biticla speciala:)

Cum ajungem, cei mici se intind in pat ca drumul a fost greu, iar cei mari pleaca sa profite de ziua minunata de schi in Tarcu.

Pe Maria o scoatem sa doarma afara unde sunt 12 grade, soare si abia daca adie vantul.
In curand i se face foame, incepe sa caraie in stilul caracteristic tragico-dramatic,insa nu vrem sa pierdem razele soarelui, asa ca ramanem si ne hranim afara.
Odata ce golul din stomacelul ei a fost umplut, trece inapoi la somn.

Seara, sarim peste rutina baii, mancam din nou si...iar la somn.
Maria s-a comportat foarte bine pe parcursul noptii: a avut acelasi ritual ca acasa, ba chiar a dormit mai bine si mai mult decat de obicei.

Duminica, facem o plimbare pana mai sus de Cuntu, admiram peisajul, profitam de soare si de zapada, dupa care  pornim spre masina.

Excursia noastra, prima in 3, a fost una reusita, pentru noi este o obisnuinta sa mergem la Cuntu, insa pentru Maria a fost doar inceputul unei frumoase calatorii in lumea muntelui.

Asteptam cu nerbdare urmatoarele iesiri cu pitica noastra!