Vacanță în 4 (a doua parte): Bicaz - TransRarău - Vișeu de Sus - Breb - Săpânța

Când ai oamenii potriviți lângă tine, ai toate șansele să te simți bine!

Prima parte a vacanței noastre în 4 prin țară (Transalpina - Topoloveni - Mamaia - Murighiol) am povestit-o aici.

Vacanță în 4 (prima parte): Transalpina - Topoloveni - Mamaia - Murighiol (Delta)

Orice vacanță faină începe cu o familie fericită.

Am avut parte de o niște zile extraordinare în țara noastră faină. 10 nopți, 4 camping-uri, 2 pensiuni și o casă țărănească tipic maramureșeană, peste 2000km parcurși în 4. Deseori pe drum mă gândeam cât de fain ar fi ca ăsta să fie job-ul. Mi se pare ideal...să călătorești și să mai iei și bani pe asta, nu?:)

Gârda de Sus - Roșia Montană - Văliug și primele nopți la cort în 4

A venit vacanțaaaa! Asta este valabil pentru unii care mai și muncesc, alții sunt într-o altfel de vacanță. Din aia în care 24h din 24h ești conectat, stors de energie, dar plin de adevărata fericire.

Ok, vacanță avem....dar unde să mergem? Nu avem pașapoarte pentru copii, deci nici o variantă externă nu e luată în calcul.
Știm clar că vrem munte. Oooo...ce fain ar fi în Făgăraș, dar cu copii așa mici e cam complicat.
Din punct de vedere al reliefului, cel mai fain ar fi în Apuseni. Gata, acolo mergem!

Și, uite așa, am pornit sâmbătă spre Gârda de Sus. Ne era familiară zona, mai fusesem în vizită în 2012 când am participat amândoi la maraton Apuseni.

Drumul este frumos, printre dealuri, coline, pădure muuultă. În munții ăștia Codru-Moma chiar e mult codru:)
De la Brad și până aproape de Arieșeni drumul este în construcție. Sunt multe semafoare, se lucrează ba pe un sens, ba pe celălalt. Pe de o parte a fost ok, am admirat peisajul pe îndelete, pe de altă parte ne-a prelungit cu mult timpul de ajungere.

   

Mocănița 

Am pornit la ora 13 din Lugoj și am ajuns seara la 19.30 în Gârda de Sus.

Maria ne-a distrat pe drum cu multe păreri proprii ale discuțiilor noastre. La un moment dat, admirând peisajul din stațiunea Arieșeni, ea ne întreabă: "Și vârful ăla e Postăvalu'?" :)

Vroiam să stăm cu cortul și găsisem pe internet camping la Pensiunea Mama Uța, dar când am ajuns acolo nu ne-a prea surâs locația.
Am găsit altă variantă mai bună chiar la intrare în Gârda de Sus, pe partea dreapta. O poiana faină, administrată de o băbuță simpatică, transformată în spațiu de pus corturile. Imediat din poiana asta aveam acces la râul Arieș.

Plimbarea de seară după mâncare

Am dormit bine, la răcoare și în liniște de pe la 12 noaptea. Lângă noi erau niște gălățeni care s-au prins la vorbă și râsete până târziu. Copiii au dormit la fel ca și acasă, deci a doua zi cu toții am fost odihniți.

Somnu-i dulce dimineața la răcoare

Am pornit spre Roșia Montană. Am văzut casele reamenajate de Gold Corporation, am urcat prin orașul vechi și am fost până la Tăul Brazi.

 

Ar fi fost muuulte de văzut în zonă, dar noi vroiam să ajungem până seara la Văliug. Aveam rezervare într-o livadă minunată de meri și căpițe de fân.

Am stat 2 nopți aici, am făcut baie în lacul Gozna, și cei mari, și cei mici. Ne-am plimbat, am urcat pe Semenic, am mâncat muuulte afine și zmeură,

A fost ca o excursie de acomodare cu cortul în 4. Totul a mers prea bine ca să nu pregătim urrmătoarea ieșire.

Cuntu - lume multă

Duminică, 26 iulie, ne-am gândit să facem o drumeție până la Cuntu, în Munții Țarcu.

Ne-am adunat 6 oameni dornici de aer curat de munte, răcoare și mișcare și la 8 am pornit din Lugoj. Ce bine că ne-am luat mașină cu 7 locuri, uite așa intră o gașcă mare și două biciclete pe suport.

După un popas în Borlova și încă unul de mâncat frăguțe pe drumul spre Muntele Mic, la 10.30 am ajuns în Jigoria.

Am lăsat mașina în șa și de acolo unii au luat-o la pas, alții la pedalat.

Nici bine nu am plecat că a și început ploaia, stropi mici și reci, dar ne-am continuat drumul. La intrarea în pădure, am făcut un popas de hrănire pentru cel mai mic dintre noi.

Cu povești faine avansăm rapid, așa că imediat am ajuns în Poiana Șeroni. unde ploaia și-a făcut simțită prezența mai aprig. Ne-am adăpostit sub brazi vreo 10 minute, dar văzând ca nu cedează, am zis că nici noi nu renunțăm, așa ca ne-am acoperit cu pelerine, geci și ne-am continuat drumul.

 

Din Poiana Șeroni și până la Cuntu ne-am întâlnit cu un grup de vreo 20 de persoane. Ulterior am aflat că au dormit cu corturile lânga lac.

La ora 12 eram deja la cabană, unde o altă trupă mare cu copii era prezentă.

Am mâncat din traistă, am stat la povești cu lumea de acolo, am băut apă rece de izvor și la ora 14 am pornit spre mașină. Din nou, unii a la pied, altii pe roți. 

Pe drum ne-am întâlnit cu trupa de copii are venea în tabăra organizată de Tabere Conco:" Prieten cu muntele și viața la cort", cu alte perechi de părinți și prichindeii lor mici cărați în Boba și în Seroni cu trupa ce a plecat de la cabană.

 

Cred că au fost vreo 50 de persoane întâlnite pe traseu/la cabană.

Atunci ne tot gândeam, ce bine ar fi fost dacă la Cuntu găseai o ciorbă, un suc, un ceai sau niște bruschete cu vinete, rosii, gem de afine culese de acolo, sirop din muguri de brad. Cu siguranță ar fi mult mai multă lume care ar merge acolo.

Am preluat mașina din Jigoria și am coborât la Poiana Mărului. Am mâncat zmeura proaspătă și aromată și am admirat cascada Șucu. Dacă nu erau 17 grade, era numai bună o baie acolo.

La Poiana Mărului baieții s-au răcorit în lac, și-au spălat biciclete, am mâncat ce mai aveam în traistă și am pornit spre casă.

La ora 20 intram în Lugoj.

A fost o zi relaxantă, cu mișcare, aer curat, soare și ploaie la un loc, povești de viață, lume multă.

Grădina Zoologică din Brașov

Dacă ești prin zona Brașovului merită să faci o oprire la Zoo renovat de curand.
Locația este în cartierul Noua, la ieșirea din Brașov spre București. Indicatoarele te ghidează foarte bine, dacă le urmarești ajungi cu siguranță.

Biletul de intrare costă 10 lei pentru adulți și 5 lei pentru copii. Dacă sunt în vizită grupuri atunci prețurile sunt diferite.

Programul de vizitare este de la 09:00 la ora 20:00 în perioada martie-septembrie, iar în celelalte luni până la ora 18.
Să ai în vedere că luni este închis.
Dacă vii cu bicicleta, o vei lăsa la poartă unde găsești suport special, accesul în interior nu este permis.

Noi am fost într-o duminică după-amiază, când nu a fost aglomerat, am găsit loc de parcare, nu am stat la cozi.

Ce mi s-a părut fain?

• Alei largi pe care poți merge fără să te ciocnești de vecinii vizitatori și cu asfalt buuun pentru cărucioare; pentru noi contează aspectul ăsta, avem un cărucior cu roți mici și un bebe sensibil la trepidații:)

• La intrare poți vizualiza harta întregii grădini și poți alege traseul pe care să mergi

• La intersecțiile aleilor ai indicatoare către zonele de interes

• La fiecare animal, pasăre, pește poți vedea o scurtă descriere 

• De multe ori am avut sentimentul că sunt în parc: bănci multe, spațiu verde, pădure, flori, o locație foarte faină de petrecut timpul cu copiii, dar și fără ei

• Toalete publice prezente atât la intrarea în gradină, cât și pe alei în interior

• Curățenie 

• Loc de joacă pentru copii, aici Maria a stat jumătate din timpul nostru petrecut înăuntru

Ce aș face diferit data viitoare?

• Aș merge în vizită într-o zi cu nori, plimbarea de la un animal la altul se face exclusiv prin soare
• Voi merge fără cărucior, pentru a ajunge la toate orătăniile am cărat căruțul în brațe pe scări. Nu toate traseele au rampă de urcare.
• Aș lua mâncare cu mine pentru copii, nu doar 2 banane. În interior nu găsești nimic de cumpărat, dar înainte de a intra este un magazin alimentar de unde te poți aproviziona.

Merită sa vii sa vezi!

La Cabana Mălăiești cu copiii

Sâmbătă, 18 iulie, am fost la cabana Mălăiești. Vroiam să petrecem o zi în natură și pentru că aici nu am fost niciodată am zis să mergem.

Am ales varianta de traseu din Râșnov spre Uzina Electrica, Glăjerie. Am lăsat mașina cât mai aproape de intrarea în traseu, pe partea stângă.
Traseul a foarte frumos, prin padure 95%, un amanunt important într-o zi caniculară.
Maria a urcat când pe piciorușele ei, când in rucasc. A admirat toate florile, pietrele, pomii.
Ioan a dormit excelent, mult mai bine decât acasă și a mâncat muuult, în concluzie i-a priit excursia noastră.

La cabană am fost întâmpinați de oameni ospitalieri si drăguți cu o mâncare foarte bună și ieftină. Să mănânci o ciorbă cu 7lei sus la munte mi se pare ieftin, mai ales că oamenii ăștia cară totul cu calul.

Găsești tot  ce vrei din categoria mâncăruri, nu prea are sens să cari cu tine decât dacă vrei să consumi ceva pe traseu.

Acolo sus ne-am răcorit, am băut apă rece de izvor, am stat cu picioarele goale în iarba grasă, am mâncat frăguțe (mai multe Maria).

Ne-am amintit de maratonul 7500, de traseu, de anii trecuți când eram doar noi, apoi când a apărut si Maria și am adus-o și pe ea cu noi, de atmosfera faină de la concursul ăsta.

Pentru anul care urmează ne-am propus să facem din nou echipă pentru tura lungă.

Ca și timp, noi am plecat la 11.30 din Zărnești și la 12.30 porneam de la mașină. La ora 15 deja mâncam ciorba și la ora 19 eram la mașină înapoi.
Traseul poate fi parcurs mult mai repede, dar noi am lenevit pe iarbă și pe poteci de munte.

Maria ne-a încântat cu replicile ei simpatice.
La urcare ne-am întâlnit cu un grup de turiști care erau însoțiți si de câinele lor, Mariei îi era teamă și se tot cerea în rucsac. Noi fiind în spatele ei ne striga: "Hai, mai repede,că te mușcă de fundi câinele!"
Motivație, nu glumă:)

La cabană Domnița a vrut să se bage cu picioarele în apă. La un moment dat Razvan i-a arătat pe unde curge apa.
"- Uite, Maria, aici e un canion. Apa curge printre pietrele astea mari până în poteca noastră.
- Unde e camionul, tata? "
:) Ce zici si ce înțelege copilul!

Ne-am simțit bine, ne-am încărcat cu energia asta unică a muntelui și ne propunem să revenim să și dormim aici.

Iubirea dintre Domniță și Prunc

De când am aflat de a doua sarcină, am avut emoții cu privire la acceptarea noului membru în familie de către Domniță.

Am citit, m-am documentat, am pregătit-o și pe ea așa cum am putut eu mai bine și cred că acum ma bucur de niște rezultate faine.

Îi urmăresc cum interacționează împreună și îmi saltă inima de ceea ce văd și aud.

O Domniță de 2 ani si un Prunc de luni jumate trăiesc primele lor momente de apropiere.

Ea îl asalteaza pe el cu jucăriile ei, le pune pe față, pe picioare. Dimineața când se trezește mă întreabă de el dacă nu îl vede și-mi cere să o duc în camera în care e și el. Îl pupă pe picior sau pe mâna, îl spala seara la duș așa cum poate ea mai bine, îi vorbește dacă începe să plângă și eu nu sunt în preajmă, mă anunță când plânge și mă trimite să-i dau țiți, îi zdrăngăne jucăriile.

Azi Domnița a avut un moment foarte tandru cu Pruncul. El era în prosop pe pat după baie și ea a venit și s-a întins lângă el. i-a pus mâna pe față si îi zicea șoptit:"Ce năsuc mic ai, și ce ochi mici ai,și ce căpuț mic ai! Dar ia zi tu, mă iubești pe mine?"

În timpul ăsta eu m-am făcut mică și savuram momentul ăsta fain dintre copiii mei.

Parinti agresivi, copii nefericiti

Noi, ca și adulți suntem responsabili de armonia din familie, de trăirea vieții cu entuziasm și bucurie, cu fericire pentru noi și pentru copiii noștri.

E frumos când vii acasă, te întâmpină copilul în prag cu un zambet larg și cu povestea zilei rezultată din experiențele lui, când soția/soțul trăiesc într-o atmosferă de iubire, prietenie și parteneriat.

Dar ce faci când nu ai toate astea și mai ai în jurul tău și un copil mic? Ce faci când ai parte de agresivitate verbală și/sau fizică alături de partenerul tău? Cum reușești să-ti ferești copilul de toate astea și cum reușesti tu, ca ființă pe pămaâtul ăsta, să-ți aduni puterea și să mergi mai departe?

Din păcate copiii sunt martori la certurile părinților, la lovituri chiar dacă nu sunt îndreptate spre ei, la obiecte care zboară dintr-o parte în alta prin casă în timpul discuțiilor aprinse, la neputința mamei, la plânsul și supărarea ei.

Pentru dezvoltarea copiilor toate aceste evenimente sunt marcante. Softul lui mental si trăirile lui de spaimă, neputință, frică, nesiguranță se înmagazinează. Un copil care a trăit într-un astfel de mediu va avea o suferință interioară permanentă chiar și după ce devine adult și își face propria familie.

Acum cateva zile am fost martoră involuntar la un moment de agresivitate între doi tineri părinți (în jur de 30 de ani). Cuvinte grele, țipete, poliție, agresivitate fizică, obiecte aruncate dintr-o parte în alta....și un copil de 2 ani și jumatate. Vă puteți imagina ce era acolo? A durat vreo 2h toata cearta lor.

În tot acest timp îmi strângeam copilul în brațe, îmi înghițeam lacrimile și mă bucuram pentru tot ceea ce am. În fața acestui fapt nu mai avea nici o importanță că soțul venise târziu de la lucru, că eram obosită, că peste zi nu mi-au ieșit toate activitățile așa cum îmi propusesem. Aspectele cu adevărat importante în acel moment erau altele: armonia familiei mele, iubirea dintre noi și grija pe care o avem unul față de celălalt.

Îmi doresc să reușesc să apreciez în fiecare clipă atmosfera asta de familie, dar devenim cu adevărat conștienți de ea în momentele în care vedem exemple contrare.

Tu, ca și mamă, care trăiești într-un mediu ca al meu, bucură-te și țipă de fericire în fiecare clipă.

Tu, ca și mamă, care trăiești într-un mediu neplăcut pentru tine și pentru copilul tău luptă să schimbi ceva. Poate pe el ai șanse minime să-l schimbi, dar viitorul tău și al copilului tău sigur îl poți decide.

Nu accepta să-ți distrugă stima de sine și încrederea în tine, nu te uita la bunurile materiale pe care le aveți împreună, nu te agăța de amintirile din trecut, nu te gandi caaveti un copil impreuna si de dragul lui suporti, uite-te la prezent și decide pentru viitor.

Viața ta și a copilului tău este cel mai de preț dar pe care le ai, tu si ființa micuță de lângă tine meritați ceva mai bun.

Găsește-ți puterea și luptă pentru binele tău, dacă ție îți e bine si ești fericită, cu siguranță și copilului tău îi va fi bine!

Uite-te în jurul tău la femeile care au avut puterea asta, care și-au luat viața în piept, au divorțat, au plecat la părinți, prieteni până și-au găsit un sens și acum trăiesc în alte relații fericite, și ele, dar și copilul de lângă ele.

Și uite-te și la femeile care și-au acceptat soarta, care au acceptat fiecare clipă de agresivitate verbală și fizică, fiecare moment de neliniște, le vezi cum sunt acum? Tot nefericite! Dar acum zic că e prea târziu, copilul e mare, poate e deja plecat de acasă, unde să se mai ducă și ce să mai facă?! 

Nu-ți dau sfaturi, am trăit doar adiacent într-un mediu agresiv, părinții și soțul sunt armonia mea, dar am exemple clare din ambele cazuri: femei care au luptat pentru o viață bună și femei care își duc viața și acum după 20 de ani în aceeași amărăciune numită familie.

Tu decizi viitorul tău și al copilului tău, astăzi, clipa următoare poate fi prea târzie! 

Copilul nu e o piedica! Arată-i viața ta minunată!

Maria are 2 ani, azi îi împlinește. A trecut timpul mult mai repede decât îmi imaginam, dar a trecut frumos. În viața asta de proaspătă mămică am încercat să fiu eu, așa cum mă descopeream în rolul de mamă, să nu mă stresez și să nu-mi stresez nici copilul.
Astfel pentru mine a fost esențial să-mi păstrez stilul de viață și pasiunile, chiar dacă a apărut o nouă ființă în familie care depinde de mine 100%.

Sarcina mi-a fost ușoară, fără grețuri, fără stări de somnolență, fără pofte, schimbările resimțite erau cele de volum, începusem să capăt un balon în față. Așa că în sarcină am mers la munte, am cărat rucsacul în spate, am dormit în cort, la cabane și refugii, am fost la schi...doar ca fotograf:) și am mers la lucru până în săptămâna37. Ah....și am alergat și la un maraton montan, dar atunci nu știam că sunt însărcinată. Mi-a fost bine,  de asta le-am facut pe toate de mai sus și simțeam că pot.

Nașterea a fost de asemenea ușoară,  3ore de travaliu, ultima a fost mai intensă și mogâldeața a apărut: copil plângăcios cu note înalte la țipete, dar sănătos.
Am alăptat-o la 2h de la naștere și apoi încă 18 luni prin toate locurile posibile: pe bancă în parc, la cumpărături, în mijloace de transport în comun, la munte, la mare, la evenimente.

Mi-am purtat copilul în sisteme specifice, eu am folosit wrap, Boba și rucsac de munte special de cărat copilul și asta cred că m-a ajutat să am mobilitatea de a face tot ce mi-am dorit

La 5 săptămâni de la nașterea Mariei am vrut la munte, îmi era dor. Am făcut bagajul, mi-am legat copilul în wrap, rucsacul în spate și am plecat. Am mers 2h pe jos de la mașină până la cabană, am dormit acolo, ne-am plimbat în aerul curat de la 1800m altitudine și am revenit acasă încărcați cu energie. A fost superb!

Când Maria avea 6 săptămâni m-am reapucat de alergat. Mergeam la stadion, soțul stătea cu copilul și eu mă bucuram de pasiunea mea.
Ulterior, am mutat sesiunea de alergare dimineață de la ora 6. Mogâldeața dormea, soțul dormea și eu mă răsfățam 45 de minute în aerul dimineții cu muzică și pași vioi de alergare.

La 2 luni am luat-o pe Maria tot în wrap și am participat la un semimaraton montan de 21km pe Valea Cernei. Îmi era dor de atmosfera de concurs, soțul alerga la maraton(45km), așa că eu nu aveam de gând să-l aștept la finish stând. Pe traseu am alăptat-o, am schimbat-o de pampersi, am cărat-o ba în brațe, ba în wrap, a plâns, a dormit, m-a studiat intens, ne-a și plouat, dar am terminat cu bine....a fost o experiență de neuitat pe care mă gândesc să o repet și la bebe2.

La 4 luni eram deja în plină vară, Maria fiind născută în martie. Am vrut să ieșim cu cortul la munte. Așa că din nou: bagaj făcut, cort, izolir, haine, noi 3 și direcția Retezat. Am făcut o tura pe munte și seara ne-am retras în Poiana Pelegii, unde ne-am instalat cortul, sacii de dormit și la somn cu noi. Maria a dormit mai bine ca acasă, noaptea au fost spre 7grade, iar dimineața când am ieșit din cort erau 10grade. A doua zi am mai făcut un traseu pe munte și am revenit la mașină pentru a pleca acasa.

Aproape în fiecare weekend plecam la munte, în ture scurte de o zi sau cu dormit la cort/cabana. Pentru mine a fost esențial să păstrez contactul cu natura, cu muntele, îmi dă energia de care am nevoie pentru o săptămână întreagă.

La 9 luni am făcut revelionul la cabană la munte unde pe timp de iarnă nu există acces cu mașina. Din nou: copil legat de mama, rucsac în spate, soțul și alți prieteni lângă noi și am plecat pe jos 2.5h de la mașină până la cabană. Nu vă imaginați condiții fantastice, era iarnă afară, zăpadă din plin, în cameră era o sobă cu lemne, baia era la etaj, fără apă caldă și lumina era pe generator, deci la 22 maxim se stingea. Am stat 3 nopți, i-am făcut baie în oală (da, ați citit bine), am alăptat-o, i-am dat să mănânce exact ce mâncam și noi, dar adaptat la vârsta și necesitățile ei. Experiența asta a coincis și cu un puseu de creștere, a plâns mai mult decât de obicei, cerea mâncare mai des, dar totul se rezolva prin alăptare.

La 11 luni am plecat la ski în Austria. Soțul schia, eu urcam pe pârtie pe jos cu ea în Boba sau în rucsac, ne intersectam pe pârtie de mai multe ori, la prânz ne întalneam sus pe varf și mâncam împreună, apoi porneam la vale toți trei.

După fiecare excursie de-a noastră am simțit că Maria evolua foarte repede, creștea, se dezvolta, avea abilități noi.

În nici una din ieșiri, ea nu s-a îmbolnăvit și nu am simțit că suferă în vreun fel că eram în alt mediu.

Tot cu ea am fost și la pensat, tuns, epilat, cumpărături, etc, dar astea sunt pentru mine necesități și nu pasiuni.

Pănă la urmă, atâta timp cât oamenii din jurul copilului sunt fericiți, și el e la fel!
Și despre asta e vorba....copilul nu te leagă de casă, copilul e doar legat de tine ca părinte. Tu poți face împreună cu el tot ce-ți dorești.

Consider că în viața noastră frumoasă a apărut Maria ca să-i împărtășim și ei bucuriile noastre, așa că e important să continuăm să facem activitățile care ne bucură, care ne dau energia și care ne definesc pe noi ca indivizi.

Sigur, suportul celor din jur de binevenit (bunici, prieteni), dar contează cum gândești TU în fața acestor aspecte.
Copilul nu e o piedică!!! Arată-i viața ta minunată așa cum este ea, iar el va fi fericit sa te cunoască fericit si împlinit!

Mama, să nu asipili astea! Ai înțeles?

Discuțiile dintre mine și Maria devin din ce în ce mai interesante. Totodată, situația se mai complică odată cu intrarea în etapa marelui "NU".

Astăzi meșteream prin bucătărie în timp ce Maria scotea toate pungile din dulap. O las să-și facă de lucru pe lîngă mine, chiar dacă după aceea eu mai strâng încă 10 minute.
Scoate fiecare pungă, pune câte un fruct și le duce la ușă.
Restul pungilor le ridică deasupra capului și le dă drumul pe jos, face avioane cu ele.

Îmi zice:
- Mama, să nu asipili astea! Ai înțeles?

Oau....ce abodare directă. Regula e că atunci cand aspirăm toate jucariile găsite pe jos sau haine ei le vom aspira. Nu le aspir că se înfundă aspiratorul cu pungile astea, dar când mă uit că nu am unde călca....
M-a amuzat situația, mă surpride abordarea ei din ce în ce mai directă si îmi place că știe ce vrea și își urmează cu înverșunare ideile, chiar dacă negociem intens.

Cum s-a încheiat totul?
La un moment dat a venit în fugă în bucătărie și....jap...a alunecat pe o pungă. Atunci am găsit momentul să colaborăm împreună, să le strângem de pe jos și să le punem la locul lor, doar cele care nu erau pachete (adică nu avea fructe în ele:)). Bun și așa!