"-Uită-te și tu la asta! Doamne ferește, pentru că nu are cu cine să-și lase copiii îi cară cu ea aici la peșteră."
M-a deranjat remarca ei. Primul instinct a fost să mă întorc și să-i spun câteva vorbe, dar m-am răzgândit. Ioan dormea în marsupiu și Maria era de mâna mea, riscam să-i deranjez pe ei dacă îi spuneam doamnei tot ce simțeam.
Apoi m-am tot gândit la asta. Și poate că sunt mulți care gândesc ca ea de fiecare dată când mă văd cu un copil atârnat de mine și altul de mână.
Chiar așa, oare de ce îi iau după mine de fiecare dată?