1 Ianuarie Piatra Craiului

Trecerea dintre ani ne-a găsit la Zărnești. Ne-am gândit ceva timp unde să mergem, ce să facem de revelion, cu cine, dar în final am decis să mergem spre centrul țării.

Profitând de faptul că putem lăsa copiii pentru câteva ore cu părinții mei, am plecat pe 1 Ianuarie într-o tură doar eu și Răzvi. Deși inițial am zis ca mergem sa bem un ceai la cabana Curmătura, ne-am recalculat puterile si energia si in Poiana Zănoaga am decis sa mergem pana pe Piatra Mică (1816m), adică la Cruce.

Copilul din noi

Suntem in 31 Decembrie, ultima zi din anul 2015. Îmi vin in minte multe întâmplări de anul acesta, dar cel mai mult gândul meu se îndreaptă spre copii, spre copiii mei si spre copilul din mine.

La Cuntu de Crăciun

Azi am fugit de fripturi și cârnați și mese întinse la munte, mai exact la Cuntu in Muntii Tarcu.

Cuntu - un loc special

Ne-am planificat de ieri să plecăm, ne-am pregătit rucascii cu cele necesare și de dimineață la 7 am dat trezirea. La 8.30 plecam din parcare către Alin și Ana, apoi direcția Caransebeș, spre Muntele Mic. Am lăsat mașina în șaua Jigoriei și am plecat la pas 7 oameni voinici (Răzvi, Pavel, Vasi, Mari, Alin, Ana și eu) și unul mic cuibărit la pieptul meu (Ioan).

Craciunul - familie si bucurie

Este Craciunul, o sarbatoare a bucuriei, a familiei, a cautarii linistei sufletesti. De cand ne-am conturat ca familie petrecem ajunul Craciunului impreuna, copii, bunici, parinti. Facem schimb de cadouri, gustam din bucatele pregatite si savuram carnatii de casa cu hrean. Apoi zilele urmatoare ii vizitam pe cei dragi , mai apropiati si mai indepartati.

De cand sunt copiii pe lume traim mai intens frumusetea acestei sarbatori. Curiozitatea si surprinderea lor cu privire la lucrurile cu care noi suntem obisnuiti ne fac sa vedem altfel viata. Fascinatia luminilor din brad, impodobirea lui, cadourile de sub brad, bucatele de pe masa, discutiile despre biserica si semnificatia acestor zile, toate astea ne conecteaza la lumea frumoasa de copil si la trairea vietii cu intensitate.

2 ani fără televizor

Televizorul a făcut parte din viața noastră, l-am avut în casă, ne uitam la știri, la emisiuni diverse, la documentare, la filme.
În momentul în care ne-am mutat, televizorul nici nu era pe listele noastre. Erau atât de multe lucruri de luat, atâtea costuri, încât nici nu ne gândeam la el.

Chemarea muntelui

"Chemarea muntelui" este un eveniment organizat de Clubul de Turism Concordia Lugoj care dorește să marcheze Ziua Internaționala a Muntelui.

Chiar dacă această zi de sărbătorește pe 11 decembrie, noi am ales să avem 3 zile de sărbătoare începând chiar de azi.

Zăpadă la Semenic

Eram curioși să luăm pulsul primei zăpezi pe sezonul acesta, așa că ne-am urcat în mașină și am plecat la Semenic prin Slatina Timiș. Pe măsură ce urcam spre Brebu creștea și stratul de zăpadă. Pomii erau atât de frumoși îmbrăcați în mantia asta albă, păreau niște dulciuri trași prin zahăr pudră!
(Se pare că abuzul de dulciuri din ultima perioadă se resimte și la scris :))

Am mers până aproape de vârful Gozna, dar nu se vedea absolut nimic. Era totul într-o ceață densă, abia puteam distinge traseul pe care să mergem. Vizibilitatea era undeva sub 10m și bătea vântul.

Happy 4 people și o șosetă buclucașă :)

Nostalgia alergarii de dimineata

Uneori, prea rar comparativ cu cât mi-aș dori, reușesc să ies la alergat dimineața. Copiii dorm, ziua se îngână cu noaptea, lumea abia începe să mișune pe străzi, câinii sunt puțini și stau ascunși, pescarii deja sunt pe mal.

De fiecare dată când ies la orele astea matinale la alergat îmi amintesc de liceu și de înviorarea pe care o făceam. La 6 dimineața deșteptareeeea, plantonul intra și ne dădea trezirea. Uneori era mai blândă, alteori mai dură de își auzea vrute și nevrute. Câteodată plantonul ăsta venea înainte să sune goarna și atunci iar ne roțăiam la ea că ne-a trezit prea devreme. Cert e că vroiam să dormim, mai mult, dar ziua noastră își avea startul tot timpul la 6 dimineața.

Platoul adunarilor noastre

Frumoaso!

Aseară Maria a dormit la sat, la părinții lui Răzvan. Dimineață a adus-o Ralu acasă. Mi-a zis că nu au apucat să mănânce, Maria a preferat să se uite la desenele cu Sofia.

Cum a ajuns a început să o caute pe Văcuți, jucăria ei preferată cu care doarme, se dă pe tobogan, mănâncă, aleargă, dar aceasta era în mașina de spălat. Se învârtea bine acolo, cu apă și detergent, în timp ce Maria o urmărea atent.
În 5 minute au început mârâielile:" Dar nu o văd pe Văcuți! Unde e? De ce nu se mai vede?"

Mama de la Ioan

Măi, când copilul acesta zice "ma-ma" îmi vine să-l mănânc.