Importanta comunicarii in relatia cu propriul copil (Academia Mamicilor)

Aseară am participat la conferința organizată de Academia Mămicilor din Timișoara care a avut tema "Importanța comunicării în relație cu propriul copil", susținută de dna psih. Laura Jacan.

Am citit mult despre comunicare, am studiat în facultate, am aplicat și am învățat la job, apoi am studiat crizele de furie și ce e în spatele lor și, cu toate astea, am aflat multe noțiuni interesante. Ca de fiecare dată, timpul petrecut acolo este un câștig pentru mine și pentru copiii mei.

Atașez, mai jos, notițele mele preluate în timpul conferinței, ele sunt disponibile și pe site-ul Academiei Mămicilor.

Sursa foto: copilul.ro

Primăvara, bine ai venit!

Îmi place primăvara și o aștept în fiecare an cu tot ce aduce ea: natura care prinde culoare, cu aer cald, cu miresme proaspete, cu ghețuri care se topesc si fac apele învolburate si cascadele spectaculoase, cu haine lejere pe noi, cu energie, cu mult soare, cu zile lungi si nopți scurte.

Primăvara ma inspira, ma umple de energia de a sta si mai mult afara cu copiii, de dorința de a cutreiera munții, de a alerga, de a face planuri de vacanța. Abia aștept nopțile la cort cu amândoi copiii, diminețile cu roua proaspăta cand ne afundăm picioarele in iarba grasa.

Program de mama cu copii mici

De mai bine de o luna am descoperit un program care ma împlinește din multe puncte de vedere.
Ca părinte, ca mama care sta cu copiii ei 24h, dar si cu ajutor la nevoie, am simțit ca timpul nu e suficient. Timpul pentru mine si cu mine. Peste zi, copiii ma vroiau aproape, nu puteam citi, nu-mi putea face task-urile din proiecte, mergeam peste tot cu ei acolo unde aveam treaba si era si este ok, dar pana la un punct. Sunt anumite activități pentru care am nevoie de liniște, de concentrare, sa nu ma întrerupă vreun prunc, vreun chiot, sa nu tragă de pantalonii mei nimeni.

Paradisul copiilor

Zilele astea traiesc intr-un paradis al copiilor. Totul functioneaza atat de perfect si de normal, incat ma intreb ce am facut deosebit in perioada aceasta. Poate ca s-au sedimentat ultimele luni de informatie, poate ca s-au obisnuit copiii unul cu celalalt, poate eu vad totul cu o alta privire, dar cert este ca sunt extraordinari in tot ceea ce fac.

Cuntu (Muntii Tarcu) 27-28 Feb

Din excursia aceasta m-am intors cu energie multa, relaxata si am descoperit ce bine se adapteaza copiii la viata si pasiunile noastre.

Bebelusul meu e cel mai fericit - Dr. Harvey Karp

Cand am aflat ca sunt însărcinată cu Maria, m-a cuprins un mix de sentimente. Pe de o parte erau fericirea si entuziasmul, pentru ca o sâmânța mică se făcea mare in interiorul meu si, pe de alta parte, erau teama si îngrijorarea cu privire la reușită mea in rolul de mama.

Începusem sa discut cu mame din jurul meu, sa citesc pe bloguri, site-uri specializate de pe internet, dar parca lipsea ceva. Fiecare își spunea propria situație prin care a trecut cu copiii, dar ma gândeam ca e posibil ca la mine sa nu meargă. Îmi doream un sfat si o părere avizata, de către specialiști, la fiecare întrebare pe care o aveam.
Așa am început sa caut cărți care dezbăteau diverse teme, in funcție de îngrijorările mele.

Cartea despre care vreau sa scriu azi mi-a recomandat-o Alina Nicorici, mama a doua băieți minunați. Cartea se numește "Bebelușul meu e cel mai fericit", scrisă de Dr. Harvey Karp.

In Munții Tarcu pe schiuri de tura

Weekend-ul ce a trecut ne gândeam sa mergem in Șureanu, sa schiem. Am sunat sa ne rezervam cazarea (asta se întâmpla joi), dar nu era nimic disponibil. Apoi am zis ca mergem la Vidra doar sâmbăta, schiem de dimineata pana seara si revenim acasă. Uitându-ne pe camere si pe prognoza meteo si pe stratul de zapada disponibil, ne-am gândit ca va fi aglomerație, asa ca a picat si varianta asta. Au mai fost alte variante:Straja (putina zapada), Poiana Mărului cu urcare pe culmea Nedeii, Tarcu-Caleanu (trebuia sa plecam devreme).

Am ales sa mergem cu schiurile de tura la Cuntu si de acolo pe vârful Tarcu. L-am sunat pe Călin, ne-a dat câteva noutăți legate de vreme si zapada si am pornit. Plecarea din Lugoj a fost pe la 10.30, după ce am lăsat copiii la părinții lui Razvan.

Pe schiuri de tura la cabana Postavaru

De doi ani nu am mai pus schiurile in picioare. Sezonul trecut am fost însărcinată cu Ioan si am făcut pauza. Si tot de doi ani am rămas si fără clăparii de tura, i-am dat pentru ca nu ma simțeam bine in ei, după fiecare tura aveam cel puțin un călcâi bandajat.

Știind ca venim la Zărnești si e zapada, asa ca am luat si schiurile cu noi. Am căutat sâmbăta sa închiriez clăpari de tura, însă la punctele de închirieri nu au echipament de ski de tura. Stiam ca in Zărnești Alexandra si Rareș au de vânzare clăpari si schiuri, le-am scris, dar nu răspundea nimeni.

Sâmbăta am fost in Poiana Brasov, in aglomerație, stat la cozi cu zecile de minute pentru a prinde un loc in gondola...o nebunie.  Am ales sa urc pe jos, deși erau foarte mulți schiori pe pârtii.
Duminica am zis ca voi urca din nou pe jos si Răzvi pe schiuri, bem un ceai cald, eu alerg la vale, el se da pe schiuri si gata plimbarea.

Dar cand îți dorești ceva cu adevărat, atunci tot universul lucrează la îndeplinirea dorinței.

La sănius cu copiii

Fiind la părinții mei la Zărnești, am profitat sa ieșim la zăpada. Si unde altundeva, dacă nu in Sughina, acolo unde mergeam si eu cand eram copil.

Am echipat copiii potrivit pentru zăpada, am luat sania, părinții mei si am pornit.

Maria a fost grijulie si protectivă cu Ioan, tinandu-l in brate pana am ajuns.

Nu te supăra frate!

Maria a primit de Crăciun jocul "Nu te supăra frate" si pana astăzi nu l-am desfăcut. A stat sub brad, apoi sus pe bicicleta, apoi pe mobila, pana ieri cand am decis sa fac ordine in jocuri.

I-am povestit Mariei că și eu am avut jocul când eram mică și ce mult îmi plăcea sa ma joc "Nu te supăra frate". Dar eu nu am avut frați, asa cum il are pe Ioan. Eu ma jucam cu Vasi sau cu Pavel și ei nu avea chef de fiecare data sa se joace cu mine.

Și-am început atunci sa-i prezint din tolba mare de avantaje avându-l pe Ioan frate.