Am echipat copiii potrivit pentru zăpada, am luat sania, părinții mei si am pornit.
Maria a fost grijulie si protectivă cu Ioan, tinandu-l in brate pana am ajuns.
Ne-am dat la vale cu toții, in diverse combinații:Maria cu mine, Ioan cu Pavel, Maria cu Pavel.
Zăpada aluneca perfect pentru sanie si cred ca ar fi fost si mai interesant dacă aveam un sac de nylon, ne duceam de nu ne mai opream.
Vacuta Mariei avea un loc special de dormit |
Sughina era plină de copii, era un zumzet specific, traseele de sanii erau si pe o parte a dealului si pe cealaltă, făceam trenulețul unind mai multe sanii...ce vremuri! Stiu ca erau atat de multi copii, fiecare cu diverse sanii facute de parinti, veneam dimineata si mai plecam cand ne chemau parintii sau cand ne transmitea semnale burta goala. Si parintii nu ne dadeau telefon sa venim in casa, ci veneau dupa noi. Si atunci incepea negocierea: ma mai dau 2 ture si gata, hai inca una...
Veneam acasă cu manusile de lâna gheata bocnă, bulgari mici de zăpada atârnați de ele, roșie in obraji si înfometată. Atunci parca gustam cea mai buna mâncare, deși eu nu am fost pretențioasa la mâncare.
M-am bucurat sa văd ca spiritul copilului din noi încă exista, părinții si copiii alunecând împreuna pe sanii la vale.
Sa profitam ca inca mai este zapada si sa iesim cu copiii, atat cei mici, cat si cei mari!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu