Azi discutam cu Maria în timp ce trebăluiam amândouă prin bucătărie, ea fiind ajutorul meu.- Măi, Mari, când erai tu așa mică cum e Ioan, mama s-a întors la lucru. Tu rămâneai cu Geno, până veneam eu. Si Geno iti dadea sa mananci, apoi venea si Ralu la tine si apoi venea mama.
- Și Dundu (adică Ioan - așa îi mai zicem noi) unde era?
- Păi, atunci el nu era. Erai numai tu copilul nostru.
- Da, el unde era, mama?
- El nu era, puiule.
- Da', unde era? (pe un ton apasat)
- Pe el încă nu-l născuse mama. El era un îngeraș care aștepta să vină alături de noi.
- Și cum a apărut el?
(Acum e acum...ta..na.na.na.. - melodia aia de la pantera roz. :))
- Mama și tata s-au iubit așa mult încât din iubirea lor ai apărut tu, Mari. Apoi tot din iubirea asta mare a apărut și Dundu.
- Aha, am înțeles.
- Mai, ții tu minte când mama avea burtica mare și acolo era Ioan bebe mic?
- Da, mama, știu.
Deocamdată a rămas așa, asta a fost discuția, dar am realizat 2 chestiuni:
- Mi-am dat seama în acest moment că ea nu conștientizează că a fost o perioadă în care ea era unicul copil și apoi a apărut și Ioan.
- Este necesar să-mi fac "temele" pentru corpul omenesc și cum apărem pe lume. După cum o știu pe Maria va relua subiectul cât de curând.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu