miercuri, 4 mai 2016

Ioan la 1 an

Astazi este ziua micului Ioan, este prima lui aniversare, 1 an!
Omulețul nostru blând si cald si pupacios si calm si iubitor are deja 1 an. Zic deja pentru ca timpul parca a zburat.

Azi, la 1 an,  Ioan ne uimește cu felul lui de a fi, cu bunătatea pe care o percepem si cu starea de liniște. Deseori am spus ca Ioan e balsamul sufletului meu si asa cred. Ne-a ales pe noi, familia lui, sa ne învețe despre bunătate si despre iubire.


Merge singur de câteva zile, dintr-o camera in alta, de la mobila la canapea, o caută pe Maria prin casa, se aseaza îsi ia jucăria de jos si apoi se ridica si pleacă. Vine către mine cu brațele întinse, ma pupa ❤️

Mănâncă singur, bucatele mici puse pe farfurie sau pe tava, cu furculița sau cu lingurița. Cand nu reușește sa apuce cu lingurița/ furculița, prinde mâncarea cu cealaltă mâna si o poziționează in instrumentul de mâncat apoi duce la gura. Alteori cand prinde mâncarea e asa fericit si flutura furculița in aer de bucurie si uite asa mâncarea ajunge pe pereții din bucătărie, pe jos, pe el, pe noi.

E extaziat de Maria si de ce face ea. Fiecare joc al ei reprezintă o încântare pentru el. Câteodată il primește si-l implica, altădată ii zice ca asta nu e un joc pentru miculuti si il apuca de subraț, il ridica pe sus si-l duce mai departe de zona ei de activitate. Sunt si situații cand ii trântește jucăria in cap si-i zice ca e a ei, fara alte explicații. Atunci intervin, el inevitabil plânge. Nu neaparat de durere, ci de tratamentul aplicat.

Ii plac mașinile, trotineta Mariei, bicicleta ei. Le încearcă pe fiecare in parte de nenumărate ori, apoi găsește matura cand suntem la sat si matura prin curte sau doar se plimba cu ea dintr-o parte in alta, o folosește pe post de baston/sprijin de mers.

Ii place sa se joace in nisip, cu lopățica sau cu mâinile libere. Il gusta, si-l pune pe fata, pe haine, il arunca in sus, si-l pune in cap, arunca pe Maria.

Ii place apa si transferul dintr-un recipient in altul. Pictează cu apa, amesteca cu pensula, bate cu palmele, arunca apa pe spate, uda tot si e fericit cand ii curge apa pe fata.

Explorează tot ce ii ajunge in aria lui, conuri de brad, frunze, crengi, pământ, unelte de bucatarie, oale, scaunele de la masa, toate scaunele de pe covor/haine, suge pietrele, rupe iarba, miroase florile, invarte rotile la bicicleta, se joaca cu sculele lui Razvan, cu cheile.

Este un copil atât de iubitor si de drăgălaș încât ma topesc de iubire pentru el. Cu cat ii repet mai mult numele cu atât ma invadează si mai multa emoție gândindu-ma la el!

Ma uit la el in fiecare zi si ma întreb care o fi calea lui, ce alegeri va face in viața, care este menirea lui pe acest pământ. Il găsesc înțelept, cu alegeri raționale, echilibrat, bun.

Sper sa-i pot cultiva mai departe aceste calitati si sa-l ajut sa le valorifice.

La multi ani, Ioan! Iti multumesc ca ne-ai ales pe noi sa-ti fim calauze pe pamant!