marți, 10 noiembrie 2015

Mama de la Ioan

Măi, când copilul acesta zice "ma-ma" îmi vine să-l mănânc.


Totul se risipește când îl aud, vocea lui ia amploare până în adâncul inimii. Când îi văd mânuțele grăsune ca doua chifle dospite, piciorușele ca niște cozonaci și obrajii veseli, ochii zâmbitori și calzi, mă bucur că eu sunt mama, pe care el o strigă. Știu, sunt sentimentală, poate e și hormonal de la alăptare, dar o mamă simte diferit. Asta e părerea mea!


Ioan m-a surprins ieri când mi-a zis prima dată mama. L-am rugat să repete și de-a lungul zilei am tot auzit mama de la el, mai ales când are o nevoie (îi cade jucăria, vrea în brațe să ne conectăm, îi e foame, etc). Maria îl și imită și îmi spune:"Vezi, iar a zis mama". Îl aud și mă bucur cu toată ființa mea. :)
Azi am și surprins momentul care va rămâne în calendarul inimii peste ani și ani.

Bucurie nemărginită să avem!