luni, 27 iulie 2015

Cuntu - lume multă

Duminică, 26 iulie, ne-am gândit să facem o drumeție până la Cuntu, în Munții Țarcu.



Ne-am adunat 6 oameni dornici de aer curat de munte, răcoare și mișcare și la 8 am pornit din Lugoj. Ce bine că ne-am luat mașină cu 7 locuri, uite așa intră o gașcă mare și două biciclete pe suport.

După un popas în Borlova și încă unul de mâncat frăguțe pe drumul spre Muntele Mic, la 10.30 am ajuns în Jigoria.

Am lăsat mașina în șa și de acolo unii au luat-o la pas, alții la pedalat.


Nici bine nu am plecat că a și început ploaia, stropi mici și reci, dar ne-am continuat drumul. La intrarea în pădure, am făcut un popas de hrănire pentru cel mai mic dintre noi.


Cu povești faine avansăm rapid, așa că imediat am ajuns în Poiana Șeroni. unde ploaia și-a făcut simțită prezența mai aprig. Ne-am adăpostit sub brazi vreo 10 minute, dar văzând ca nu cedează, am zis că nici noi nu renunțăm, așa ca ne-am acoperit cu pelerine, geci și ne-am continuat drumul.

 


Din Poiana Șeroni și până la Cuntu ne-am întâlnit cu un grup de vreo 20 de persoane. Ulterior am aflat că au dormit cu corturile lânga lac.

La ora 12 eram deja la cabană, unde o altă trupă mare cu copii era prezentă.






Am mâncat din traistă, am stat la povești cu lumea de acolo, am băut apă rece de izvor și la ora 14 am pornit spre mașină. Din nou, unii a la pied, altii pe roți. 




Pe drum ne-am întâlnit cu trupa de copii are venea în tabăra organizată de Tabere Conco:" Prieten cu muntele și viața la cort", cu alte perechi de părinți și prichindeii lor mici cărați în Boba și în Seroni cu trupa ce a plecat de la cabană.

 


Cred că au fost vreo 50 de persoane întâlnite pe traseu/la cabană.

Atunci ne tot gândeam, ce bine ar fi fost dacă la Cuntu găseai o ciorbă, un suc, un ceai sau niște bruschete cu vinete, rosii, gem de afine culese de acolo, sirop din muguri de brad. Cu siguranță ar fi mult mai multă lume care ar merge acolo.

Am preluat mașina din Jigoria și am coborât la Poiana Mărului. Am mâncat zmeura proaspătă și aromată și am admirat cascada Șucu. Dacă nu erau 17 grade, era numai bună o baie acolo.


La Poiana Mărului baieții s-au răcorit în lac, și-au spălat biciclete, am mâncat ce mai aveam în traistă și am pornit spre casă.


La ora 20 intram în Lugoj.

A fost o zi relaxantă, cu mișcare, aer curat, soare și ploaie la un loc, povești de viață, lume multă.