Vineri seara am trecut pe la Casa de Cultură, locul de unde se ridicau pachetele de start. La intrare și pe stânga și pe dreapta am fost întâmpinați de standuri de cărți și suc natural de la Livezile Dobrinoiu. Bineînțeles că nu am rezistat tentației să ne completăm colecția de cărți și să ne vitaminizăm cu suc natural de mere, mere cu ghimbir și mere cu morcovi. Chiar e foarte bun, merită încercat!
Micul orășel era plin de alergători și iubitori de munte care mișunau în toate direcțiile.
Sâmbătă a fost Maratonul Piatra Craiului, al 10-lea start. Nu am alergat din lipsa antrenamentului, dar și pentru că Ioan trebuia alăptat. Și cum eu nu sunt Viorel Palici să termin sub 4h cei 41km cu 2250m diferență de nivel, am preferat să-i susțin anul acesta pe participanți.
Ne-am urcat în mașină și ne-am dus în Măgură unde i-am așteptat pe concurenți să iasă de pe poteca Piticului și să intre pe drumul din sat. Acolo s-a strâns o puternică galerie cu fluiere, talăngi, clopoței, palme aprige care nu încetau să bată și voci puternice care făceau o gălăgie motivatoare.
Au fost mulți concurenți, unii concentrați, alții mai zâmbăreți, alții cu chef de povești, unii mai rapizi, alții cu timp. Eu am simțit adrenalina concursului ca și acum aș fi fost acolo, cu ei, în competiție. Îmi venea să-mi arunc polarul de pe mine și să o iau la fugă spre Casa Folea.
Am plecat pe nemâncate de acasă și noi, dar și copiii. Ne-am săturat cu niște biscuiți populari și 2 eugenii și când au trecut și închizătorii de traseu am plecat spre Zărnești.
Vroiam să vedem când e startul pentru Cursa Copiilor, Maria era dornică de alergare. Și ce să vezi?! Am ajuns exact la marele fix:) Am apucat să o înscriu pe Maria, să-i dau tricoul și să-i zic aleargă. Noroc cu pregătirea dinainte când i-am tot spus povești despre alergarea asta, că altfel nu ar fi înțeles copilul nimic din graba noastră.
A alergat, s-a emoționat, a căzut, s-a ridicat și a luat-o la fugă până la finish.Sunt mândră de Maria mea! La final ea tot aștepta medalia, așa știa de la Ciucaș când eu am primit medalie și așa era și povestea pe care i-o tot spusesem. La copii nu au fost medalii, i-am pus fluierul la gât pe post de medalie. A înțeles.
După Cursa Copiilor am fugit la Plaiul Foii să-i încurajăm și acolo pe concurenți. Imediat ce am ajuns a venit Viorel Palici și muult după el au aparut ceilalți. Am mai stat vreo 1h în aplauze cu Mirela, Grete, Răzvi și Ioan. Apoi ne-am retras la cabană.
Ne-am reîntors la zona de start/finish pe la 18.30. Încă mai veneau concurenți cu un chef de viață de nici nu zici că alergaseră 41km. Cunosc senzația, adrenalina, încărcătura emoțională, bucuria de a fi așteptat la finish chiar și după atâtea ore, clopoțeii veseli care zdrăngăne, aplauzele, lumea strigând "Bravo! Haide! Excelent!". Prea fain în concurs ca să stau pe margine. Abia aștept următoarea ediție MPC 2016! I'll be there!
Am plecat din centru după ora 20, lui Ioan îi era somn, mie frig, Maria încă mai rezista, Pavel răcit.
Duminică dimineața surpriza a venit din partea lui Ioan. Îmi zice Răzvi:
- I-am dat suc din ăla natural și lui Ioan. I-am pus paharul la gură cât să-și înmoaie buzele și se tot auzea ceva, așa tare.
- Măi,copilul ăsta o avea vreun dinte.
Și când bag mâna simt un dințișor de toată frumusețea. Primul lui dinte la exact 5 luni!
Nu a avut febră, nu a plâns, doar s-a trezit mai des nopțile, dar asta am corelat-o cu schimbarea patului, casei, etc.
Deci, weekend-ul nostru a fost cu inițieri pentru copiii noștri: Maria prima alergare într-o competiție și Ioan primul dinte.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu