În momentul în care ne-am mutat, televizorul nici nu era pe listele noastre. Erau atât de multe lucruri de luat, atâtea costuri, încât nici nu ne gândeam la el.
Decizia de a nu ne lua televizor a venit în timp. Nu ne-am gândit drastic la ideea de a nu-l avea. Inițial a fost vorba de bani, nu mai aveam să dăm zeci de lei și pe televizor.
Trecând vremea ne-am dat seama că nu-i simțim lipsa, că oricum nu avem timp să ne uităm la el. Peste zi eram la lucru până la ora 17 (minim),veneam acasă, Maria ne aștepta să ne jucăm, ieșeam afară, găteam și apoi intram în programul de seară cu baie și citit povești. Apoi eu am rămas acasă, a venit Ioan pe lume și timpul disponibil s-a redus și mai mult.
Și uite așa nu ne-am mai cumpărat nici în ziua de azi. Am anulat abonamentul și când făceam cererea la RDS doamna respectivă a fost foarte surprinsă de motivul pentru care vreau să renunț: " nu am televizor".
Ce am câștigat în timpul acesta?
În primul rând factura s-a redus cu 25ron, atât cât era abonamentul standard. Deci am salvat niște bani, sau mai corect spus i-am direcționat spre altele.
Costul televizorului a fost de asemenea direcționat către alte cheltuieli.
Am citit mai mult, seara după ce îi culcam pe copii, înainte să adorm sau dimineața devreme. Mi s-a întâmplat să mă trezesc noaptea și să nu pot dormi. Probabil dacă ar fi fost televizorul îi dădeam drumul și mă uitam, dar așa am deschis o carte. Uneori adormeam dupa 2 pagini, alteori nu mă mai puteam opri din citit.
Un mare câștig cred că este în zona emoțională, pentru că nu cunosc toate știrile negative prezentate la programele tv. Sunt mai fericită, mai conectată la NOI 4, la viața noastră. Citesc știri pe net, dar fac o selecție după titlu, după imagini, după ziare, nu le citesc pe toate și nu citesc orice.
Am petrecut mai mult timp afară, în parc, la sat, la locul de joacă.
M-am jucat cu copiii fără să mai aruncăm câte un ochi la ecranul tv-ului. Și ne-am jucat în adevăratul sens al cuvântului, fiind conectați acolo tot timpul. Câteodată zic în glumă: "Ce-mi mai trebuie televizor? Am două deja :)" Copiii sunt atât de diverși în tot ce fac!
Nu a fost nevoie să negociem orele de desene. Cand Maria este la părinții mei sau ai lui Răzvi, se uită la desene, dar acasă nu le cere niciodată. Știe că nu are la ce să le vadă. O fi bine? O fi rău? Om vedea în timp.
Recunosc că uneori îmi este dor de unele programe, de documentarele cu teme geografice sau istorice, pe care abia le așteptam, de Discovery, de Digi Wild, de Vocea României, de România te iubesc, dar acum nu găsesc în programul meu timp și pentru asta.
Deseori mă uit la biblioteca cu cărți și fac o evaluare vizuala a ceea ce am citit și câââte sunt necitite și parcă mă apucă panica. Sunt așa multe cărți pe care aș vrea să le absorb, sunt multe altele pe care vreau să le cumpăr! La un moment dat Răzvi îmi spusesesă nu mai iau nicio carte până nu le citesc pe cele pe care le am. Apoi a rectificat, la fiecare carte citită, îți iei alta. Dar, când găsesc niște oferte bune, reduceri fix la cărțile alea pe care le aveam în minte, cum să mă abțin?! Și apoi când le primesc, iarăși intervine lupta interioară: pe care să o citesc prima dată?!
Revenind la televizor, eu personal nu prea văd avantajele în a ne uita la el, mi se pare că suntem doar spectatori, că uităm de noi, că ne direcționează atenția de la noi înșine, de la tristețea noastră sau de la bucurie, ne manipulează.
Ca o concluzie, mie îmi place viața noastră fără tv și în continuare nu mă grăbesc să iau unul. E pe lista aceea de activități "poate într-o zi".
.
Sursa foto:urbannews
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu