Povești de adormit...părinții

De ziua ei, Maria a primit o carte recomandată pentru a fi citită înainte de somn, o carte care liniștește copilul și care conține mecanise psihologice de inducere a somnului.  E frumoasă, simplă, spune povestea unui iepuraș și a familiei lui. Este o carte avizată de psihologi și terapeuți, testată de părinți și cu rezultate bune.

Ceea ce mi-a plăcut și mai mult este prezența instrucțiunilor despre cum să fie citită. Are spații unde cititorul completează cu numele copilului, deci devine personalizată, are paragrafe care vor fi accentuate sau care se vor citi rar, încet, cu voce joasă.

După ce zilele trecute am răsfoit-o, azi am prins momentul și am zis să o citim. Ioan dormea, Maria nu era chiar la ora de somn, dar am zis că merită să exersăm.

Am citit întocmai ca în instrucțiuni, am căscat mult, asta și pentru că așa scria, dar și pentru că chiar îmi era somn. Am citit cu vocea joasă, îmi imaginam și trăiam pleoapele grele, corpul afundându-se în saltea, picioarele din ce în ce mai grele, mâinile se lăsau și ele în jos și abia mai țineau cartea....fusesem cucerită de carte, de poveste și de rezultatul ei, somnul.

Am terminat povestea și i-am propus Mariei să mai rămânem în pat. A fost de acord, deși îmi cerea sa o mai citesc o dată. Mi se închideau ochii, nu mai puteam și am ațipit, cu adevărat! Am și visat, frumoooos!

La un moment dat aud: "Mama, eu fac pișiiii. Fac tare, așa că haide cu mine!"
Speram să visez, dar nu...era realitatea. Trezirea a fost bruscă spre deosebire de adormirea asta dulce cu povestea de mai sus. Data viitoare sper să rezist mai bine, să o citesc și a doua oară și să văd efectul asupra celor mici, că asupra mea are sigur.