sâmbătă, 26 decembrie 2015

La Cuntu de Crăciun

Azi am fugit de fripturi și cârnați și mese întinse la munte, mai exact la Cuntu in Muntii Tarcu.
Cuntu - un loc special

Ne-am planificat de ieri să plecăm, ne-am pregătit rucascii cu cele necesare și de dimineață la 7 am dat trezirea. La 8.30 plecam din parcare către Alin și Ana, apoi direcția Caransebeș, spre Muntele Mic. Am lăsat mașina în șaua Jigoriei și am plecat la pas 7 oameni voinici (Răzvi, Pavel, Vasi, Mari, Alin, Ana și eu) și unul mic cuibărit la pieptul meu (Ioan).



La Cuntu am fost de multe ori, dar de fiecare dată e altfel. Azi a fost special pentru că am fost prima dată noi 4 acolo, prima dată cu ai mei și prima dată cu Alin și Ana. Numai premiere :)
Maria fascinată de sclipiciul zăpezii

Traseul a fost ghețos pe alocuri, dar se puteau evita porțiunile de gheață fără probleme.
Cei mai faini părinți și bunici

Maria obosită și înfometată

Copiii au fost extraordinari! Ioan e ca un balsam pentru sufletul meu în fiecare zi, Maria a rezistat bine ținând cont de oboseala acumulată din zilele anterioare când ne-am culcat târziu și ne-am trezit devreme, iar Ana mi s-a părut fantastică. Discuțiile dintre Ana și Maria mi-au plăcut foarte mult, e printre puținele momente când o văd pe Maria în interacțiune cu alți copii așa mici, dat fiind faptul că nu merge la grădiniță. Dar mi-a plăcut ce am auzit și de la una și de la cealaltă. Ca părinți, cred că ne-am făcut treaba foarte bine până acum.
Ce-avem noi aici?!

Fetele s-au jucat în mașină, pe drum până acolo, în hamac la Cuntu, cu sania prin zăpadă. Au discutat despre "mâzga" de pe drum, despre pomi, despre bebeluși, despre grădiniță...E interesant să urmărești lumea lor fără a interveni, să lași totul să curgă natural, să vezi cum se fac înțelese, cum caută clarificări.
Picioarele sus, fetelor!

A fost o ieșire relaxantă și am plecat de la Cuntu cu dorința de a ne întoarce cât de curând!

Un comentariu :