luni, 21 septembrie 2015

2BE și Semenic

Un weekend în familie este întotdeauna cea mai bună variantă de petrecere a timpului liber. Și când la asta se adaugă și varianta de mișcare, cunoaștere și relaționare, atunci totul e perfect.




Sâmbătă și duminică a fost 2BE (2 Banat Epic), mai exact un concurs de mountainbike pe etape.
Răzvi și-a dorit să participe așa că s-a înscris de prin luna august. El a plecat la Slatina-Timiș de vineri seara cu bicicleta, cort și toate cele necesare, iar noi am mers sâmbătă.

Sâmbătă dimineața nu puteam rata întâlnirea cu Dana care ne poartă frumos pe căile "Cercului siguranței copiilor noștri", care ne încarcă cu energia ei, astfel noi am reușit să ajungem doar după prânz în zona concursului.

Am plecat cu Ralu și cu copiii și ne-am dus direct în șaua Jigoriei. Startul concursului a fost la 6 dimineața, vorbisem cu Răzvi și el încă nu trecuse pe acolo. Am stat la soare, la răcoarea de la munte, am încurajat participanții și l-am așteptat pe campionul nostru.
Cu mic cu mare
 L-am încurajat și ne-am dat întâlnire peste 30km, cam atâta mai avea el până la sosire.

Maria îi dădea energia ei pentru următorii 30km până la sosire

Uite, tata, așa te relaxezi. Vezi??!!

După ce a trecut ne-am urcat în mașină și ne-am dus la Slatina -Timiș. Ne-am căutat gazda la care trebuia să înnoptăm, am fost în zona de corturi și ne-am dus la Ilova să-l așteptăm la finish pe Răzvi.

Era deja noapte afară și neștiind cât mai stăm pe acolo ne-am făcut plinul de la magazinul din sat cu pufuleți și biscuiți. Nu a fost cea mai bună decizie dar era necesară :)

La scurt timp a apărut și Răzvi după 86km și 3600m diferență de nivel. Avea mult mai multă energie decât mă așteptam. A mai pedalat încă 7km de la finish până la zona de corturi.
Ne-am retras cu toții acolo, am stat pe iarbă la povești, Călin și Alin ne-au povestit de pe traseu, Maria a făcut inspecția la corturi, am mâncat din pastele date de organizatori, am băut bere bunăăă. A fost o seară relaxantă!

Ne-am retras la somn, era aproape de ora 23 și Maria se întindea pe iarbă de somn.
La 7 dimineața ceasul nostru deșteptător, adică Ioan, ne-a trezit cu poveștile lui. Ne-am strâns bagajul, am mâncat de la dna Maria - gazda noastră și am plecat spre Semenic.

Ceea ce mi s-a părut foarte interesant și ceea ce m-a făcut încă o dată să cred că nimic nu este întâmplător este faptul că soțul gazdei noastre fusese coleg de liceu cu Laura, mătușa lui Răzvi.
Cât de mică poate fi lumea! Care erau șansele să întâlnim un om care anterior avusese contact cu altcineva din familia noastră? Noi am vrut să ne cazăm, organizatorii de la concurs ne-au recomandat să stăm la oamenii din sat, că sunt ospitalieri și ne-au dat numărul de telefon al dnei Maria Neagu. A fost chiar o pură întâmplare fericită și abia aștept să mai revenim la oamenii ăștia.
Și, bineînțeles, la anu mergem împreună Lau! :)

Am mers pe Semenic, am stat pe vârful Semenic vreo oră până au trecut toți concurenții din a doua zi. Maria s-a cățărat întruna pe stâncile alea, la început a dus-o Răzvi, apoi numai o auzeam:" Mă vezi tata? Mă vezi Lalu? Ma vezi, mama?". Era foarte încântată de reușita ei și noi de altfel că are curaj singură. Apoi am stat lângă pădure încă vreo 40 de minute - 1h. Maria ne-a alergat pe rând, ne-a cântat, ne-a spus o poveste cu un câine care sare dintr-un copac și se face roz.

Tata si fiica
Frați cu frați

Am mers apoi la Văliug,ne-am plimbat pe rând cu bicicleta campionului nostru, copiii au dormit.
Era cald afară și cu toate că era duminică a fost liniște. Puțină lume era în zonă, mai erau oameni care încă făceau baie, alții erau doar la plimbare, alții la masă la Casa Baraj, la locul de joacă.

Fete faine

A fost un weekend liniștit, în multe locuri fără semnal la telefon, fără internet, cu multă natură, cu oameni pasionați de biciclete și de munte. A fost frumos!

Să vină următorul :)