miercuri, 6 ianuarie 2016

Copiii si senzorii

Eu cred ca cei mici ai mei s-au născut cu senzori la pachet. Si nu vorbesc despre senzorii naturali pe care este necesar sa-i avem pentru a putea trece cât mai ușor prin viața, nu vorbesc despre simțuri, ci de un alt tip de senzori. Acei senzori pe care cred ca fiecare mama i-a depistat la copilul/copiii ei.
La ce ma refer?!


Si pe Maria si pe Ioan i-am purtat si încă il port pe Ioan in sisteme ergonomice de purtat bebelușul. A fost o varianta comoda, care îmi permitea sa am mâinile libere, eram mobila ușor, puteam intra unde doream, copilul era in siguranța la pieptul mamei, la caldura. Deseori se întâmpla sa adoarmă in wrap sau in Boba si , dacă eram in casa, ii puneam in pătuț. Ei bine, aici se activa senzorul. Desfăceam cataramele la Boba, ii tineam lipiți de mine,ma înclinam sa-i pun in pătuț, ii așezam lin, tineam mâna pe ei pana ce își găseau poziția, se așezau comod si încercam sa ies din camera. Si atunci...Zbang...senzorul in acțiune, copilul in fund plângând...Ia-o de la capăt, Andreea!

Un al doilea senzor l-am descoperit în mașina. De cand a venit si Ioan pe lume, am întâmpinat dificultăți cu somnul de prânz al Mariei. In casa nu vroia sa adoarmă decât dacă stăteam si eu cu ea in pat. Nu se nimerea de fiecare data ca la ora ei de somn de prânz sa doarmă si cel mic, așa ca uneori îmi era imposibil sa ma așez cu ea si sa putem crea atmosfera necesară somnului. Dar am observat ca dacă ii pun in mașina pe amândoi si ne plimbam, atunci e liniște si pace si somn. Așa ca aplic cu succes metoda asta, ușoară si silențioasă si pentru mine si pentru ei. Dar stai....Pardon, adică sa nu stai! Dacă m-am oprit la semafor, la calea ferată, intr-o parcare sa mai scriu sau sa citesc, atunci s-a dus somnul. Unul din ei se trezește sigur! Maria începe sa plângă si ma întreaba: "dar, de ce am oprit aici? Eu vreau sa dorm!"
Motorul nu-l opresc, așa ca la drum/somn din nou.


Încă un senzor aparte este prezent la Ioan. Cand sta in brațe la cineva si acea persoana dorește sa se așeze pe scaun, senzorul se activează...:) si atunci sus, la plimbare.

Tot Ioan, dacă aude cum se desface un ambalaj imediat salivează. Copilul asta este un mâncăcios si la fiecare cutie, punga, la sticla de apa, e deja cu buzele deschise.

Senzorii ăștia sunt cei mai prezenți in viața noastră zi de zi.