In Munții Tarcu pe schiuri de tura

Weekend-ul ce a trecut ne gândeam sa mergem in Șureanu, sa schiem. Am sunat sa ne rezervam cazarea (asta se întâmpla joi), dar nu era nimic disponibil. Apoi am zis ca mergem la Vidra doar sâmbăta, schiem de dimineata pana seara si revenim acasă. Uitându-ne pe camere si pe prognoza meteo si pe stratul de zapada disponibil, ne-am gândit ca va fi aglomerație, asa ca a picat si varianta asta. Au mai fost alte variante:Straja (putina zapada), Poiana Mărului cu urcare pe culmea Nedeii, Tarcu-Caleanu (trebuia sa plecam devreme).

Am ales sa mergem cu schiurile de tura la Cuntu si de acolo pe vârful Tarcu. L-am sunat pe Călin, ne-a dat câteva noutăți legate de vreme si zapada si am pornit. Plecarea din Lugoj a fost pe la 10.30, după ce am lăsat copiii la părinții lui Razvan.

Am ajuns in Saua Jigoria, ne-am echipat de mers pe schiuri si am pornit. Era 12.20. Pana la intrarea in pădure era zapada suficientă de mers pe ele. In pădure însă, erau multe zone ce trebuiau evitate:zapada era topita, pietre, noroi. Cert este ca pana la Cuntu nu am dat jos schiurile din picioare. Înainte de ora 14 eram la stația meteo.

Vedere spre Tarcu din Poaian Seroni

Prin padure

Verde si alb, o imbinare frumoasa

Am continuat urcarea înspre Tarcu, ocolind pietrele si iarba.

Înainte de vf. Sadovanu le-am dat jos, era gheata multă si alunecam in spate.

Am ajuns cu bine pe Tarcu, alături de mulți oameni dornici de drumeție. Era ca pe bulevard, cred ca vreo 20 de persoane am întâlnit pe traseu. La 16.30 am plecat de pe vârful Tarcu direct pe schiuri.

Bulevardul Tarcu, e bine ca oamenii ies in natura

Ora de geografie la inaltime

Statia meteo Tarcu

Statia meteo Tarcu

Retezat in zare

De sus, de pe vf. Tarcu se vedeau toti muntii, clar. Toate pozele noastre sunt facute cu telefonul, suprind o mica parte din frumusetea peisajului vazut.

La vale, ne-am dus repede, deși eu am mers mai încet si am căzut de nu-știu-câte-ori. La ora 19 am plecat din Saua Jigoria cu mașina spre casa, iar la 20.20 ne îmbrățișăm deja copiii.

Impresii
Vremea a fost superba: cald, fara sa bata vantul, soare.
In excursia asta m-am ales cu multe vânătăi, am căzut de multe ori, atât la urcare, cat si la coborâre.

La urcare, aproape de Sadovanu, n-am fost atenta la o placa de vânt, mi-a intrat vârful schiului si am plonjat direct in fata. Nu știu cum am făcut, dar m-am lovit la mâna, m-am învinețit.

La coborâre am căzut de peste 10ori, parca tot ce știam eu despre schi (e drept, nu prea mult, dar lucrez la asta) nu se mai potrivea. Zapada era cand înghețată bocnă de ma duceam ca pe patine, cand placi de vânt vălurite, cand ușor afanata.

Bătaia cea mai mare de cap mi-au dat-o plăcile de vânt, blocandu-mi vârfurile la schiurile si căzând ca o pleașcă, grămada in fata. Tot plăcile astea de vânt mi-au testat la propriu echilibrul pe schiuri.
Rezultatul: vânătăi pe picioare, la mâna, lipsa piele din pricina șosetelor care mi-au provocat niște răni.

Așadar, a fost o excursie cu peripeții pentru mine, dar in care m-am simțit foarte bine. Pentru mine, e a 3-a excursie pe schiuri de tura, adică mers pe ele pana intr-un punct si retur tot pe ele la vale.

Mai am de învățat, de mers, de exersat, mai am kilometrii buni de parcurs sa pot deține controlul schiurilor in afara pârtiilor, acolo unde toate condițiile sunt diferite.

Abia aștept următoarea iesire pe schiuri de tura, in care speeeer sa fie multa zapada!