vineri, 22 ianuarie 2016

Nu te supăra frate!

Maria a primit de Crăciun jocul "Nu te supăra frate" si pana astăzi nu l-am desfăcut. A stat sub brad, apoi sus pe bicicleta, apoi pe mobila, pana ieri cand am decis sa fac ordine in jocuri.

I-am povestit Mariei că și eu am avut jocul când eram mică și ce mult îmi plăcea sa ma joc "Nu te supăra frate". Dar eu nu am avut frați, asa cum il are pe Ioan. Eu ma jucam cu Vasi sau cu Pavel și ei nu avea chef de fiecare data sa se joace cu mine.
Și-am început atunci sa-i prezint din tolba mare de avantaje avându-l pe Ioan frate.


(Fac o paranteză: profit de fiecare ocazie să-i aduc în vedere beneficiile dintre frați, să vadă aspectele pozitive, pe lângă lupta pe jucării care deja a început. Ioan încă nu ripostează decât vocal, dar în viitor mă aștept la dat din coate.)

După ce l-am adormit pe Ioan, Maria mi-a propus sa ne jucam.
Am desfăcut cutia, am găsit tabla de joc, pionii si zarul.

I-am povestit despre zar, despre câte fețe are și bulinutele inscripționate care adunate reprezinta un număr. I-am povestit despre pioni si am rugat-o sa aleagă o culoare din verde, roșu, galben si albastru. A ales galben. Eu am tras cu ochiul la tabla de joc ai am ales culoarea aflată in colțul opus, adică albastru.

Am așezat pionii pe tabla si i-am povestit ca zona de start in care stau pionii in așteptare e casa lor, apoi, pe rând, fiecare pion iese pe traseu, urmând ca la final sa se retragă in refugiu, acolo unde ii vom duce pe toti pionii.

Am început jocul, ea cu pionii galbeni, eu cu cei albastrii. Fiecare dădea cu zarul, număram bulinutele albe de pe zar, mutam pe traseu pionul atâția pași câte buline aveam pe zar. Si a mers de minune jocul! Maria a reușit sa ducă in refugiu primul pion si atunci a zis ca ea vrea alta culoare.

OK, si-a ales verde. Am strâns pionii galbeni, i-am scos pe cei verzi si i-am așezat pe tabla de joc aproximativ in aceeași poziție. Am luat-o de la capăt cu dat cu zarul, numarat buline, făcut pași pe traseu, ajuns la refugiu.

Iar a vrut sa schimbe culoarea. Hai si cu roșu!

La final, cand amândouă am dus pionii in refugiu Maria mi-a zis:
-Ce bine ca sunt toti acum împreuna! Se pot îmbrățișa!

Mai sa fie, nu m-am gândit ca si pionii se imbratiseaza!



Vezi, mama, am unghiile mari ca ghearele! 

Cu pionii noștri la refugiu, Ioan s-a trezit, asa ca am strâns repede jocul pana nu ni-l mănâncă.

PS: l-am găsit cu o cheie băgata toată in gura, asa ca nu risc cu niște pioni mici de plastic.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu